altairicar

Just another WordPress.com site

la ceai cu ICARienii

la ceai cu ICARienii în căutarea mediei de aur: pro sau contra temelor pentru acasă…
indiscutabil PRO: CREATIVITATE, DEZVOLTARE, IMPACT, COMPETENȚĂ, VIAȚĂ…
indiscutabil CONTRA: FORMALISM, LIPSĂ DE CREATIVITATE, SUPRASOLICITARE, FRUSTRĂRI;
discutabil: SCOP, VOLUM, EFICIENȚĂ…
prilej de meditație: pregătire pentru școală, examen, testare, interviu sau pregătire pentru viață…
mulțumesc celor mai rezistenți, pentru implicare…uneori – suficientă…
pro sau contra…
greu, când ești și părinte, și profesor, și elev…
totuși, învățăm…
pentru că suntem ICARieni…
Anunțuri
Lasă un comentariu »

LA CEAI CU ICAR…

Stimati parinti ICARieni, se apropie ziua cand sunteti invitati la ceai/cafea cu ICARienii…
Reiterez momentele cele mai importante:
1. Activitatea ,, La ceai cu ICARienii” va avea loc sâmbătă, 4 noiembrie 2017, ora 16.30 în aula ICAR.
2. Forma de organizare – masă rotundă.
3. Genericul acivității ,,Teme pentru acasă: pro sau contra”.
4. Vă puteți înscrie la email: curtescutamara2@gmail.com sau la tel 079721758, 022999527.
5. Suntem deschiși pentru discutarea oricăror probleme care ne privesc și care le putem soluționa. NOI rămânem în așteptarea experiențelor Dvs, opiniilor oricât n-ar fi de originale sau diferite de ale noastre, grupului de profesori ICARieni.
Cu respect Consiliul de Administrare al ICAR.
21762347_10209782771189545_5069533349792913631_o

Lasă un comentariu »

Academia Nicolae Dumitrescu‎ EU ȘI LUMEA MEA pentru Centrul ICAR

22490117_1468948309847715_6612902089218287624_n

Lasă un comentariu »

Despre ICAR obiectiv, statistic:

Anul 2018 este unul important: sunt 25 de ani de la fondarea ICARului.
Cine suntem?
Doar 25, ar spune un istorician…
Tocmai 25!!! – spune un copil…
Exact 25 constată un statistician…
Păi, 25 e mult și e puțin, depinde cum te uiți, – spune un filozof…
O viață de om, spun eu și colegii mei, pentru care generațiile de elevi nu sunt nici statistică, nici filozofie, este viața noastră… Cu bune, cu rele, cu întrebări și răspunsuri, care generează alte întrebări…
NOI SUNTEM ICAR…
 
Ce facem PENTRU ELEVI?
Consiliere în probleme de matematică competitivă, PROIECTUL EDUCAȚIONAL INVITAȚIE LA EDUCAȚIE, 24 de ediții;
Concursuri de matematică:
Turnamentele de Toamnă, 24 de ediții,
Turnamentele de Crăciun, 23 de ediții,
Turnamentele de Paște, 24 de ediții,
Concursul de fizică ,,In Memoriam Mihai Marinciuc”, 6 ediții,
,,Foaie matematică. În memoria lui Vasile Suceveanu”, 3 ediții.
Lunarul ,,Leonardo la Chișinău”, 1 ediție.
Tabăra specializată de matematică/Școala de vacanță ,,ALTAIR”, 175 de ediții.
Sesiuni de comunicare pentru elevi.
 
Ce facem PENTRU ADULȚI?
Sesiuni de consiliere/formare pentru părinți : ,,Oglinzi paralele : părinte – elev.
Sesiuni de formare pentru profesori, ultimele: ,,Formarea comportamentului proactiv”, formator dr Ecaterina Moga, ,,Tehnici de dezvoltare a creativității”, formatori Ecaterina Moga, Mariana Iorgu, ,,Curajul de a fi EU”, formator dr Angela Stafii.
 
Ce proiecte am realizat?
,,Prin educație, auto – și intercunoaștere spre competențe într-o lume a cunoașterii”.
,,Vreau. Cred. Știu. Pot. Fac. Sunt. EU”.
,,Invitație la EDUcație”.
,,Lunarul ,,Leonardo la Chișinău””.
,,Evaluare pentru viață: Personalitate dintr-o altă perspectivă”.
,,Fereastră deschisă către viață…”
,,Aducem Europa acasă…”
 
Ce proiecte NOI vom realiza?
Teme pentru acasă: PRO ȘI CONTRA…
Nu, nu mi-e totuna…
 
PARCĂ NU-I PUȚIN, O VIAȚĂ DE OM NU POATE FI PUȚIN…. NICI MULT NU E, CÂND SUNTEM MULȚI, O LUME, O COMUNITATE, PLANETA ICAR…
SUCCESE, DRAGI ICARieni!
Anul al 25 e doar un început…
Lasă un comentariu »

P.S. la o discuție de toamnă…

rar, da rar de tot, mă gândesc la vârsta mea, la generația din care fac parte…nu pentru că-mi displace acest lucru, e simplu nu am timp…
azi m-am gândit, azi am simțit că generația mea poate vede lucrurile pe vechi, or acest lucru nu este obligator rău…
de obicei discuțiile cu părinții finalizează cu ceva, fără proces verbal, fără reproșuri, fie cu o formulă de înțelegere reciprocă, fie cu o strângere de mână… azi a sfârșit cu o strângere de inimă, deși nici măcar discuție nu a fost…
…………………………………………………………………………….
– de ce numele copilului meu nu este în lista pe care ați publicat-o…
– nu ar fi corect să facem publice eforturile unui copil care nu s-au materilizat cu performanță, de data asta…
– vă pare rău să mai scrieți o diplomă…
– nu-mi pare rău, or diploma certifică performanța, nu lipsa ei…
– parcă cineva ar ști că e laie, ori bălae, lăsați-mă vă rog… numai interese și nimic mai mult…
– stimată doamnă, precizați dacă copilul Dvs v-s spus că a făcut rezolvări și nu a fost apreciat corect…
– eu pentru copilul meu scot ochii, oricui îi scot… nu, el n-a zis așa, dar parcă nu se poate cumva de făcut să aibă și el o diplomă, că alții din clasa lui au!!!
– nimeni dintre corectori nu e interesat să dea diplomă în funcție de nume sau instituție… lucrarea este evaluată cu ochi nepărtinitori…se insistă asupra corectitudinii… apoi li se expică copiilor soluția, pentru fiecare problemă în parte…
– ei, și, le dați o mie de lei premiu, o sută de euro, ce atâta vă complicați… o nenorocită de diplomă, atâta vă rog, că premiu îi dau eu singură acasă… nu o ciocolată sau o carte…
– noi optăm pentru excelență, noi îi învățăm să fie în competiție cu sine însăși, nu de dragul banilor…nici a premiilor… eu cel de azi, mai bun decât cel de ieri…
– doamnă dragă, nu mă bomboniți…mare treabă ați mai făcut… toată generația voastră cu diplome a dus țara de râpă… mare treabă…
………………………………………………………………………………….
n-am avut timp să meditez, aveam ore… dar ,,mare treabă nu-mi iese din minte…
dragii mei părinți, din altă generație, unii dintre care mi-ați fost elevi, regret mult dacă credeți că anii m-au schimbat într-atâta încât să nu mai fiu eu… mi-au făcut părul cărunt, mi-au luat oameni dragi, lucruri cu adevărat scumpe, mi-au furat pe neobservate vigurozitatea și sprinteneala pasului, dar sunt tot eu… grație unor foști elevi circulă bancuri despre principii și valori, or eu și colegii din generația mea, le-am păstrat reale, nu ca element a bancului, ca norme de conduită… adevărat, nu ne putem permite premii de mii de lei/sute de euro, adevărat, valoarea unei diplome o considerăm mare pentru că ea, DIPLOMA, CONSEMNEAZĂ PERFORMANȚA UNUI COPIL, CREȘTEREA CALITATIVĂ, PLUS VALOAREA LA CARE NE-AM PUTUT ADUCE UMIL APORTUL, EU – CA PROFESOR, DVS -CA PĂRINTE…
adevărat, generația mea n-am cumpărat diplome…
dar nici prim miniștri/miniștri/consilieri de miniștri n-am fost, poate anume pentru că aveam diplome necumpărate…
e târziu să învăț a o face, iar cine N-A CUMPĂRAT DIPLOME NU ȘTIE NICI SĂ LE VÂNDĂ…
mulțumesc, dragi părinți, pentru înțelegere…
cine nu înțelege – sunt multe magazine unde se vând formulare libere…
bună seara, lume, senină și încrezătoare – va veni o zi când cumpărătorii vor avea de toate și vor lăsa generațiile-n plata Domnului…

Lasă un comentariu »

Rezultatele Concursului de matematică ,,Turnamentele de Toamnă”, Ediția a XXIV-a

Rezultatele Concursului de matematică ,,Turnamentele de Toamnă”

Ediția a XXIV-a

Clasa a II-a

Francu Andreea, IPLT ,,Stefan cel Mare”, I

Botnari Ionela-Mirela, Sc. primară nr. 82, I

Bercu Daniela, IPLT ,,Stefan cel Mare”, I

Chetrus Beatris, IPLT ,,Mihai Viteazul”, I

Danu Paulina, IPLT ,,Onisifor Ghibu”, II

Paingu Marius, IPLT ,,Ion Creangă”, II

Nedelea Alexandra, IPLT “Mihail Kogăniceanu”, II

Glavatchi Gheorghe, SPCT ,,Prometeu Junior”, II

Grumeza Bogdan, IPLT ,,Mihai Viteazul”, III

Sandrean Andreea, IPLT ,,Stefan cel Mare”, III

Biscu Cristian, SPCI ,,Prometeu Junior”, III

Butnarciuc Dragos, IPȘPG nr. 152, III

Biscu Cristian, SPCI ,,Prometeu Junior”, III

Sofronescu Mădălina, IPLT ,,V.Vasilache”, M

Mornealo Vlada, IPLT ,,Dante Alighieri”, M

Rijac Alexandra, IPLT ,,Stefan cel Mare”, M

Lungu Anastasia, IPLT ,,Stefan cel Mare”, M

Rodideal Gabriel, SPCI ,,Prometeu Junior”, M

Brasovanu Ecaterina, Sc. primară nr 82, M

Chirilov Sabrina,  IPLT ,,Stefan cel Mare”, M

CLASA A III-A
GROSU CĂTĂLINA ȘPCI ,,PROMETEU-JUNIOR” I
MANOLE BOGDAN IPLT ,,DANTE ALIGHIERI,”I
DOROGAN DAMIAN IPLT ,,M.VITEAZUL” I
CIORBĂ LIA ȘPCI ,,PROMETEU-JUNIOR” I
BUZA LAURENȚIU, ȘPG ,, A.URSU” II
MOGLAN DEEA-MICHELLE, IPLT ,,HYPERION” II
TANAS ANDREI LTPA M. BEREZOVSCHI”, III
CHIRICA TEODOR ALEXANDRU, III
SMOCHINA VLAD, III
BOLGARI SAVA, ȘPCI ,,PROMETEU-JUNIOR” III
GURDIȘ CĂTĂLINA , IPLT ,,M.VITEAZUL” III
ROTARU ELINA, IPLT ,,M. ELIADE” III
CHILCEVSCHI RAUL, LT ,, PRO SUCCES” III
MORARU ALEXANDRA, IPLT ,,GH. ASACHI”, III
COJOCARU CĂTĂLINA, IPLT ,,GINTA LATINĂ”,  M
URSACHI PATRICIA, IPLT ,,D. ALIGHIERI”, M
GORAȘ GABRIELA, IPLT ,,M. SADOVEANU”, M
POIA XENIA, IPLT ,,M.VITEAZUL” M
MOVILEANU GABRIEL, ȘC. PRIMARĂ GR. ,,A.URSU”, M
TOMA MAXIM, IPLT ,,O GHIBU” , M
ȘOFRNASCHI SOFIA, IPLT ,,DANTE ALIGHIERI”, M
TCACIUC DUMITRU, GT ,, I. COSTIN”, M
MORARI ANASTASIA, IP LT ,,M. EMINESCU”, M
IVANIUC ȘTEFAN, ȘPCI ,,PROMETEU-JUNIOR” M
MIHALUȚA SOFIA , ȘPCI ,,PROMETEU-JUNIOR” M
BULAT EVELINA, IPLT ,,HYPERION” M
BÎTCĂ EMILIA, M
GRUMEZA NICOLAE, M
IAROVOI BEATRICE, M
MĂRGINEAN VLADISLAVA, M
BASOC DORIN, M
UNGUREANU MĂDĂLINA, LT ,,ORIZONT” M
NISTREANU LUCAS, M
PURICE DANIEL, M
GHEORGHIȚĂ IGOR, M
PALADE LUCA, IPLT ,,GH. ASACHI”, M
ZAHARIA NICA, ȘPCI ,,PROMETEU-JUNIOR” , M
URSACHI BEATRIS, M

 

Clasa a IV-a

BARBUȚA ROBERT, IPLT ,, MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA”, I

CERLAT MARIUS,  IPȘPG ,, ILIE FULGA”, II

BLĂNUȚĂ BIANCA, IPLT  ,,LIVIU DELEANU”, II

BANAGA OVIDIU,  ȘPCI ,, PROMETEU-JUNIOR”, III

CIOBANU ALEXANDRA, LT ,,ORIZONT”, III

ȘESTACOV LAURA, IPLT ,,M.EMINESCU”, III

SCUTELNIC VITALINA, IPLT ,,M.VITEAZUL”, III

COTOROBAI ALEXANDRU, IPȘPG NR.152, M

MIHAILA ANDREI IONUȚ, ȘPCI ,, PROMETEU-JUNIOR”, M

CUJBĂ MARIA, IPLT ,,DANTE ALIGHIRI”, M

RUSSU DARIANA, LT ,,ORIZONT”, M

ȚURCAN ALINA, IPLT ,,M.VITEAZUL”, M

JALOBĂ MAĂDĂLINA, IPLT ,,MIRCEA ELIADE”, M

 

Clasa a V-a

Diaconu Ruxanda, IPLT ,,Mihai Viteazul”, I

Mogorean Crina, IPLT ,,Mihai Viteazul”, II

Borș Constantin, LTCI ,,Prometeu Prim”, III

Budeci Laura, LTCI ,,Prometeu Prim”, III

Chetruș Casandra, IPLT ,,Mihai Viteazul”, III

Nedelea Călin, IPLT ,,M.Kogălniceanu”, III

Moșeneț Dorin,  IPLT ,,Academia Copiilor, M

Iasinschi Andreea, IPLT ,,M.Kogălniceanu”, M

Curnic Dorin, IPLT ,,N.Iorga”, M

Popa Alisa, IPLT ,,Dante Alighieri”, M

Eriomenco Marius, IPLT ,,Gaudeamus”, M

Bădărău Roland”, LTCI ,,Prometeu Prim”, M

Vîlcu Bajurean Andrei, IPLT ,,Ion Creangă”, M

Borta Cătălina, IPLT ,,Spiru Haret”, M

Căpîțână Răzvan, LTCI ,,Prometeu Prim”, M

Sandu Ruxanda, IPLT ,,Spiru Haret”, M

Grumeza Vladimir, IPLT ,,Spiru Haret”, M

Ciuvaga Corina, IPLT ,,Spiru Haret”, M

Triboi Veronica, IPLT ,,Petru Rareș”, M

Leahu Bianca-Sofia, IPLT ,,Ion Creangă”

Gheorghiță Elena, IPLT ,,Ion Creangă”

Bostan Sanda, LTCI ,,Prometeu Prim”

Clasa a VI-a

Babuc Constantin, I

Baerle Andrian, II

Curmei Andrei, II

Florea David, II

Marian Mădălina, II

Miron Georgeta, III

Ostrov Alina, III

Terente Afanasie, III

Barbu Taisia, III

Cislari Bianca, III

Mutu Adrian, M

Calcatinge Dumitru, M

Rusu Ina, M

Ermicioi Corina, M

Jechiu Leonard, M

Stratan Gheorghe, M

Cioclea Beatrice, M

Palazov Chiril, M

Panaite Artiom, M

Chiricenco Carolina, M

Darii Paula, M

Clasa a VII-a

VLAS ARSENIE, IPLT ,,MIRCEA ELIADE”, I

IZBAȘ ANA-MARIA, IPLT ,,G.ASACHI”, I

BARBUROȘ MARIA, IPLT ,,N.IORGA”, II

PLOTEANU AUGUSTIN,  IPLT ,,GAUDEAMUS”, II

CARAC ARINA, IPLT ,,MIRCEA ELIADE”, III

CERNEANU GRIGORE, IPLT ,,ION CREANGĂ”, M

BANTEA DANIELA, IPLT ,,GAUDEAMUS”, M

ȚURCAN CRISTIAN, IPLT ,,G.ASACHI”, M

COROLIUC ARINA, IPLT ,,MIRCEA ELIADE”, M

VEVERIȚĂ ION, IPLT ,,G.ASACHI”, M

BUJOR ALEXANDRU, IPLT ,,MIRCEA ELIADE”, M

LUCA VICTOR, IPLT ,,ION CREANGĂ”, M

LEANCĂ AURELIA, IPLT ,,SPIRU HARET”, M

ROȘCA DANIEL, IPLT ,,P.ZADNIPRU”, M

IVANOV MARIA-MĂDĂLINA, IPLT ,,GAUDEAMUS”, M

 

Clasa a VIII-a

PATLATÎI ADELINA, LT ,,ORIZONT”, I

COTOVICI RENATA, ,IPLT ,,ȘTEFAN CEL MARE”, II

BOTNARI DANIEL, IPLT ,,GAUDEAMUS”, II

DIACONU CRISTI, IPLT ,,MIHAI VITEAZUL”, II

GHEREG NICHITA, IPLT ,,MIHAI VITEAZUL”, III

DOROGAN ȘTEFAN, IPLT ,,MIHAI VITEAZUL”, III

CARP NICOLETA, IPLT ,, I.CREANGĂ”, III

ȚURCAN DAN, IPLT ,, I.CREANGĂ”, III

BORȘ TEODOR, IPLT ,, I.CREANGĂ”, M

CUCU CRISTIAN, IPLT  ,,I.CREANGĂ”, M

ANTOCI IULIAN, IPLT ,, I.CREANGĂ”, M

BUREȚ DAN,  IPLT ,,I.CREANGĂ”, M

MUSIN VLADISLAVA, IPLT ,, I.CREANGĂ”, M

CHIRIAC EVA-AUGUSTINA, IPLT ,,PETRU RAREȘ”, M

 

Clasa a X-a

ZVIZDENCO ADRIAN, IPLT ,,M. ELIADE”, I

CIOBANU DORIN, COLEGIUL DE INFORMATICĂ, M

ZOTA VICTOR, LTPA ,,M. BEREZOVSCHI”

 

Lasă un comentariu »

Succese mari tuturor celor care s-au înscris la concursul de matematică Turnamentele de Toamnă, ediția a XXIV-a… Pentru că merităm…

Succese mari tuturor celor care s-au înscris la concursul de matematică Turnamentele de Toamnă, ediția a XXIV-a… Pentru că merităm…

Lasă un comentariu »

Recunoștință pentru Performanță

Una din problemele noastre este lipsa timpului: nu-l avem suficient pentru a spune cuvinte frumoase celor pe care-i iubim, nu avem timp de ajuns să ne preocupe sănătatea noastră, a celor dragi, nu avem timp suficient să punem în cuvinte ceea ce simțim când tocmai la momentul potrivit avem pe cineva alături, nu, nu pe cineva întâmplător ci tocmai pe acel de care avem nevoie…
Azi, NOI, ALTAIRenii am spus de multe ori MULȚUMESC, RECUNOȘTINȚĂ, RESPECT celor care au fost alături copiilor noștri, celor pentru care performanța face parte din cotidian…
GAS NATURAL FENOSA, MOLDTELECOM, ORHEI-VIT, COCA COLA MOLDOVA, ETHIOPIA SHOP, RAIFFEISEN LEASING MOLDOVA – sunt partenerii ICAR întru realizarea unui proiect educațional… performanța se stimulează, performanța creează, performanța are nume…Mulțumim, Ludmila Motrescu, Corina Gorgos, Cornelia Cozlovschi, Aura Gîrbu, reprezentanților Coca Cola, Orhei-Vit…
Mulțumim celor care rămâneți fideli prin tot ce faceți, respect… Pentru că Vă pasă, pentru că avem tangențe de interes pentru copil, pentru performanță…
Aducem Europa ACASĂ…
Pentru asta Vă mulțumim…
De fapt, azi a fost o nouă lansare, a unui nou proiect…
Eu așa am simțit…
Cu drag de echipa de profesori, de echipa de animatori, doctori, administratori, salvamari, copii, părinți, parteneri…
Vânt prielnic, ALTAIR 2018…
Felecitări, ALTAIR 2017…
Felicitări performanțierilor…
 
Seria I
1. Diaconu Ruxanda, IPLT „Mihai Viteazul”
2. Mogoreanu Crina, IPLT „Mihai Viteazul”
3. Rusu Ina, LLMM
4. Sava Ariana, SPIC „Prometeu-Junior”
5. Gori Anda-Nicoleta, SPIC „Prometeu-Junior”
6. Ostrov Alina, SPIC „Prometeu-Junior”
7. Pascal Sofia, București
8. Komleva Mara, LT „Ion Creangă”
9. Rațoi Victoria, LT „Ion Creangă”
10. Cerneanu Grigore, LT „Ion Creangă”
11. Cogîlniceanu David, LT „Gheorghe Asachi”
12. Baxanian Constantin
13. Sajin Mihai, SPIC „Prometeu-Junior”
14. Aramă Darius, SPIC „Prometeu-Junior”
15. Rîjac Alexandra, IPLT „Ștefan cel Mare”
16. Cernăuțanu Robert, SPIC „Prometeu-Junior”
 
Seria II
1. Vorona Victor
2. Sandu Dumitru Cristian
3. Marandiuc Bogdan
4. Chihai Ana
5. Dulce Anna
6. Samoilă Jaclin
7. Mihai Valeria
8. Bodrug Beatrice
9. Bîlba Arsenie
10. Cerlat Marius
11. Scutaru Zinaida
12. Răcila Daniela
13. Djandjgava Nikita
 
 
Seria III
1. Avram Alexandru, LT „Gheorghe Asachi”
2. Balaur Cătălin, LT „Dante Alighieri”
3. Botnari Daniel, LT „Gaudeamus”
4. Ranga Mădălina, LT „Constantin Stere”, Soroca
5. Miricinschi Gabriel, LT „Ion Creangă”
6. Soltan Sebastean, LT „Dante Alighieri”
7. Ranga Andreea, LT „Constantin Stere”, Soroca
8. Lișița Corina, IPLT „Ștefan cel Mare”
9. Digori Delia, LT „Dante Alighieri”
10. Botnari Ionela-Mirela, Școala primară nr.82
11. Țurcan Dan, LT „Ion Creangă”
12. Lungu Serghei, LT „Nicolae Iorga”
13. Reșitca Daniel, LTPA „Mihail Berozovschi”
14. Căpățină Nichita, IPLT „Ștefan cel Mare”
15. Țurcan Bianca, LT „Nicolae Iorga”
16. Macari Alexandru, LT „Nicolae Iorga”
17. Sprincean Leo, LT „Nicolae Iorga”
18. Coliujco Vergiliu, LT „Ion Creangă”
19. Moloșniuc Maria, LTPA „Mihail Berozovschi”
20. Țobor Beatris, IPLT „Natalia Dadiani”
21. Foca Cristina, LT „Dante Alighieri”
 
Seria IV
1. Balmuș Andreea, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
2. Budeci Laura, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
3. Cirimpei Gabriel, IPLT „Mihai Viteazul”
4. Lozan Andreea, LCI „Prometeu-Prim”
5. Dicu Milena, LCI „Prometeu-Prim”
6. Țurcanu Nicolae, LCI „Prometeu-Prim”
7. Chistol Vlad, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
8. Mihăilă Andrei-Ionuț, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
9. Bădărău Roland, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
10. Guțu Alexandru, LT „Mihai Eminescu”
11. Pila Mihaela-Olivia, LCI „Prometeu-Prim”
12. Garaz Loredana, LT „Mihai Eminescu”
13. Sîrbu Nichita, Liceul „Academia copiilor”
14. Șestacov Laura, LT „Mihai Eminescu”
15. Socolan Marcel, LT „Mihai Eminescu”
16. Boris Cristian, IPLT „Ștefan cel Mare”
17. Gherghelaș Vlad, LT „Mihai Eminescu”
18. Rîjac Alexandra, IPLT „Ștefan cel Mare”
19. Sîrbu Sergiu, IPLT „Ștefan cel Mare”
20. Gorgos Ailin, LCI „Prometeu-Prim”
21. Bejenaru Adrian, LT „Mihai Eminescu”
22. Sofronov Alexei, IPLT „Ștefan cel Mare”
 
Seria V
1. Dulgher Valeriu
2. Bantea Daniela
3. Galben Nicoleta
4. Burlea Vlad
5. Pîrvu Valeria
6. Boguș Dan
7. Florea David
8. Florea Vasile
9. Caisîn Alexandrina
10. Chircu Vlada
11. Baltag Adriana
12. Moraru Alexandru
13. Reșitca Arina-Maria
14. Chilaru Andreea
15. Marcan Sebastian
16. Dumbrăveanu Nicoleta
 
Seria VII
1. Barbu Taisia, Liceul „Litterarum”
2. Plămădeală Daniela, LT „Ion Creangă”
3. Tanas Tristan, Liceul „Orizont”
4. Calmîc Liviu, Liceul „Orizont”
5. Plămădeală Nicoleta, LT „Ion Creangă”
6. Pavalescu Cezara, IPLT „Mircea Eliade 
7. Sunny Domenik Kumar, Liceul „Litterarum”
8. Agop Gloria, Liceul „Litterarum”
9. Bulgac Anastasia, LT „Ion Creangă”
10. Mitrea Nichita, Liceul „Orizont”
Lasă un comentariu »

a fi Profesor e cool…

mi-am dat seama că am trăit o viață lungă, e simplu: am apucat să trăiesc diferite atitudini față de A FI PROFESOR…
anii 80…am stiut că voi fi profesor totdeauna, am stiut că voi fi profesor de matematică mereu…mi-l amintesc pe tata spunind cu mindrie vecinilor: ,,Tămărușca mea o să fie învățătoare de matematică… Cum mi-o fost mie drag toată viața, așa și-o să fie…”. Și pentru că învățătorii pe care i-au cunoscut sătenii mei erau extraordinari, vecinii aprobau alegerea lui tata, îi iertau și mîndria, chiar dacă în satul nostru nu era la modă ,,…să te fudulești”…
anii 90…o văd pe mama întorcîndu-se de la raion cu autobuzul…la Morozeni grănicerul ne dă jos: începe zona de frontieră, se solicită pașapoartele…nu am viză de reședință în satul meu de baștină, grănicerul îmi citește regulamentul prin care nu am voie să merg la părinți decît dacă am invitație în scris…n-o am și mama e disperată: – e fata mea, a mea…tovarisci, e fata mea…e învățătoare, uciteli, uciteli…
că o fi fost un articol special în regulament despre învățători, că lacrimile mamei i-au rupt inima – dumnezeu știe, dar mă lasă să urc în autobuz…
anii 94-96…mama mă conduce la autobuz…am o geantă grea, plină cu provizii și copturi pentru Leana…pe dealu bisericii femeile stau roata pe țolișor…una mai îndrăzneață o întreabă pe mama:
– ce face Tămăruța…
– e învățătoare, la Chișinău…de matematică…
– văleu, săraca, învățătoare!…
eram angajată de cîțiva ani la Direcția generală învățămînt, aveam ore la liceu…îmi plăcea ce fac, nu simțeam frustrări pentru că primeam salariu o dată la 5-6 luni, era parcă o normă (Mihai la Politehnică primea la fel…) Leana, Lizica ( Eliza Serban),Tatiana (Тат Ьяна) și Dana (Dana Ostrovan) îmbrăcau pe rînd la matinee aceiași rochiță… ziua cînd ne puteam permite să mergem la pizza, la cafeneaua ,,Anotimpurile” de lîngă Direcție, era mai mult decît sărbătoare… copila mea visa o păpusă din vitrina magazinului Tallin, jumătate de an o admira zăbovind în fața vitrinei cu pricina în fiecare zi, fie cu soare, fie cu ploaie, fie cu ger… o păpușă pe care așa și nu i-am luat-o…nu i-am putut-o cumpăra cu salariul meu de inspector școlar cu 6 ore la liceu…
totuși nu înțelegeam de ce mă compătimea femeia…refuzam să înțeleg…
anii 2000…
eram fericită pentru fiecare carte publicată, pentru fiecare concurs care prindea rădăcini…succesele elevilor le trăiam mai intens ca pe ale mele… uneori Leana se plictisea: iar ați început în casă pedsovetul! (consiliul pedagogic)… aveam prieteni profesori, oameni de calitate, inteligenți, cu har pentru ce faceau…era un noroc să ai așa prieteni, era un noroc să ai așa un cerc de oameni – fizicieni, matematicieni, oameni cu valori, oameni pentru care principiile nu erau ceva declarat, ipotetic, erau norme după care trăiam… ferice…
cînd cineva mă prezenta ca inspector sau de la Direcția generală Mihai intervenea:
– Tamara e profesoară, de la dumnezeu profesoară… ca și mine…
am înțeles că niciodată nu glumea… era mîndru, eram mîndră: sunt Profesoară, suntem Profesori…
………………
totdeauna la clasă, mi-a plăcut să fiu profesor, să nu discut doar cu tabla, să nu văd doar formule, să nu percep doar informația scrisă rînd cu rînd…
îmi amintesc numele la toți elevii mei, știu fiecare din ei ce tangență are cu ceea ce-am făcut la școală…
am acceptat mereu că au dreptul la greșeală, că învață din greșelile proprii mai mult decăît din analiza greșelilor străine…
am avut mereu norocul să mi-i fac prieteni, chiar daca nu am fost darnică la note, chiar dacă am spus pe nume ceea ce părintele cuiva n-ar fi vrut să audă (că de știut – știa!)…
nu mă simt împovărată de ani, deși-i am mulți dacă am trăit și căderea și evoluția numelui cu care mă mîndresc: sunt Profesoară…
mi-s oamenii cu har, cei ce au curajul să -și mențină verticalitatea și numele scris cu majusculă…
mi-s mai mult decât dragi pentru că indiferent de conjunctura politică, indiferent de mărimea nominală a salariului și capacitatea lui de cumpărare, indiferent de modă și tehnicile avansate de manipulare, indiferent de metodologiile de segregare în ,,ai noștri” și ,,ai voștri”, indiferent de distincțiile cu care (nu) a fost menționat/momit/îmbrobodit/împovărat, Domnul Profesor, a rămas Domnul Profesor/Doamna Profesoară…
a fi Profesor e un har, așa e, iar harul nu poate fi povară…
mulțumesc, doamne, că înțeleg acest lucru…
într-una din zile voi scrie o carte…
despre cei cu care am lucrat la Direcție, despre Profesori și profesorei, despre șansele și neșansele care mi-au fost lecții, despre Profesorii cu care am avut norocul să comunic…
anume așa, nume proprii, scrise cu majusculă…
și despre alții, cu nume comun, tot voi scrie… ca despre lecții cu sau fără morală…
felicitări, Chișinău, ai așa Profesori…
încă îi mai ai…
frumos, optimist dar și dureros grație acestui ,,încă”…
Lasă un comentariu »

Scrisoare de la un profesor bun catre un parinte bun

,,eu sunt un profesor bun: pot să-mi adaptez strategiile, pot, din când în când, să-l cert sau să-l încurajez, pot chiar să îi explic și a cincea oară sau să îi șterg, înțelegătoare, lacrimile de pe față, pot face lucrurile să pară mai bune de la o zi la alta…
nu pot, însă, rescrie lecția lui despre libertate, nici devirusa sistemul lui de frici, nici transforma curentul care îi alimentează efortul…
nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că firul care îl leagă de tine, dragă părinte, are împământare la tine, acasă, în tensiunea aspirațiilor voastre de viață… în definiția pe care știi s-o dai, la rândul tău ,,părintelui bun”..”

Scrisoare de la un profesor bun catre un parinte bun

Oana Moraru ianuarie 21, 2015 EducatieOpinie
125 comentarii 9,162 Vizualizari

De ce nu învață bine copilul tău?

Îndrăznesc să îți spun ce simte un profesor bun atunci când, deși face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul zilei, decât note proaste.

Care este misterul din spatele următoarei tipologii de copil: este isteț, comunicativ, descurcăreț și activ – are o inteligență observabilă – și totuși obține scoruri mediocre, are nevoie de sprijin, reveniri și strategii exprese de recuperare? De ce același program educațional – în varianta lui cea mai fericită – produce în unul transformări extraordinare, revelații ale propriilor pasiuni și satisfacții intelectuale adevărate, iar pentru chiar colegul lui de bancă, declanșează renunțări și plictis?

Probabil că te-ai asigurat, ca și mine, că faci tot ce-ți stă în putință pentru traseul lui academic: ai ales cea mai bună școală, te-ai zbătut să fie în grațiile celei mai bune învățătoare, l-ai dat la cei mai buni meditatori din oraș, l-ai înscris la cursuri de limbi străine, l-ai dus, pe rând, la vreo trei sporturi, i-ai cumpărat tot ce ți-a cerut, i-ai dat întotdeauna tot ce e mai bun.

De ce”cheița” copilului tău nu se întoarce de la sine, de ce nu-i zbârnâie pur și simplu mecanismul, de vreme ce lui nu-i lipsește nimic?

Când se pierd copiii și cine e de vină?

Unde încep copiii să se piardă? Când ne alunecă un copil printre degete și mai ales de ce? Este o culpă a lui că nu se străduiește suficient sau, mai degrabă, o neputință? Este vina mea că nu îl fac să muncească?

Am întâlnit mulți părinți, ca tine, care, exasperați, cred că soluția salvatoare stă în a munci mai mult, în repetiție, în exercițiu, în condamnare la muncă silnică. Am fost de multe ori pusă la zid că nu dau teme lungi, care să-l forjeze în execuție până ce știința se lipește de el. Am fost alături de tine când mi-ai cerut să fiu mai severă sau să mă încrunt mai impresionant. Am întors cheița împreună pentru o săptămână-două, copilul s-a activat de frică sau rușine, după care a căzut înapoi, în ritmul lui natural și și-a încetinit eforturile în inerția proprie stării lui de echilibru. De ce? Cu ce am greșit amândoi?

Care este ingredientul reușitei școlare?

Îndrăznesc să îți spun că, după mine, secretul reușitei copilului tău nu este nici munca susținută, nici inteligența. Ele nu sunt o premisă, ci, mai degrabă, o etapă intermediară, un succes parțial, la care s-a ajuns pornind de la alte baze mai subtile, mai misterioase. Acestea se văd în sclipirile ochilor lor, în prima zi de școală, după ce au luat poziție, pentru prima dată,  în băncile clasei mele. Știu, după câteva minute, care sunt deja în barcă, alături de mine, și care vor trebui pescuiți din când și resuscitați cu guri de respirație artificială – copiii meditați, sprijiniți în cârjele intervenției altor profesori, pentru liniștea noastră, a tuturor. Un al șaselea simț îmi permite să depistez rapid, în clasă, copiii care vor ”învăța bine”. Cum? Nu știu – a devenit un automatism profesional – îmi este suficient să recunosc în ochii lor ceea ce aș numi o ”stare de bine” sau de echilibru emoțional, un foc interior, care-i mențin direcția și îi alimentează pasiunea. Acesta este un lucru despre care am bănuit mereu că îl aduc de acasă, din spațiul intim sau din sinergia relației lui cu tine.

Știu că, la un moment dat,  mă vor surprinde toți cu gândirea lor, că vor avea intervenții fericite în lecție, că vor dovedi că sunt inteligenți, dar că nu toți vor ține ritmul, nu toți vor fi capabili de efort, nu toți vor ține dinții strânși în îndârjirea de a depăși obstacole. Ceva din felul în care tu l-ai introdus în lume trebuie să își fi spus cuvântul până ajunge în băncile clasei mele.

Cele mai recente studii au definit acest ingredient ca o ”stare de bine” a copilului, capabilă să  influențeaze în mod dramatic puterea lui de concentrare, dorința de reușită, rezistența la efort și ambiția creșterii personale. Alte studii l-au definit sub forma americanismului ”grit” – pasiune, rezistență, perseverență. Cei mai mulți specialiști au fost de acord, însă, că este vorba despre viziunea pe care o au, încă din primii ani ai vieții, despre propria minte sau inteligență (fie ca un dat providențial, fie ca un ”mușchi”, capabil de creștere, prin efort și intenție).

Nu știu cine are dreptate. Dar am o bănuială, că toate cele de sus – echilibrul emoțional, ambiția sau apetitul intelectului – au la bază o rădăcină mai adâncă, ramificată înapoi, în timp, până la clipa venirii lui pe lume.

Educația lui a început din prima lui zi de viață, atunci când probabil, îl credeai mic, neputincios și incapabil să te înțeleagă. Primul lucru pe care îl află atunci este și cel mai important – el îi intră în sistem pe căi inconștiente, dincolo de percepțiile noastre raționale, cu o extraordinară forță empatică, pe care o pierdem cu toții, mai târziu.

Care sunt cele mai importante lecții?

  1. a. Cui îi aparține copilul tău?
  2. b. Cum îți cerți copilul?
  3. c. Cum  îl faci să aleagă?

a. În primii ani de viață învață de la tine cel mai important lucru: învață fie că e liber, fie că îți aparține. Depinde de ce crezi tu. Credințele tale i se transmit, îi aprind steaua din frunte.

Nu cred că fiul sau fiica ta îți aparțin cu adevărat. Copilul tău vine cumva din lumea de dincolo, din stele, și are nevoie, aici, pe Pământ, să se însoțească, să se atașeze, să fie iubit, să crească. Totul,  pentru a putea să își învețe  propriile lecții. El are deja o lume – una doar a lui, pe care va trebui s-o așezați în ordinea omenească, să o clarificați împreună, ca într-un gest pios de restaurare a unei piese vechi și misterioase, de dinainte de vremuri, acoperite de praful sau vopseaua infamă a necunoscătorilor. De aceea, dragă mamă, nu te turna în el. Nu te dedica, nu face din el centrul universului tău. Nu transforma renunțările tale în sacrificiu și nici nu aștepta nimic în schimb. În lumea asta a lui, pe care ați putea împreună să o aduceți în lumină, destinul tău l-ar înghesui, semnificațiile și poveștile tale l-ar copleși. Fă un pas în afara lui și bucură-te, alături de el, de drumul care v-a fost dăruit, împreună. Caută să îți sincronizezi deciziile cu ritmul și nevoile lui, nu te vârî cu autoritatea vârstei tale peste necesarele lui experiențele. Învață-l să fie liber. Asta îi va da mai târziu energia de care are nevoie ca să își găsească pasiunile, să devină competent, așa cum ți-l dorești.

b. Din felul în care îi predai prima lecție – a apartenenței– vei învăța și cum să-l cerți.

Părinții au tendința de a se așeza în fața/împotriva copilului, atunci când îl mustră, îi explică sau îi interzic ceva. E o poziție perpendiculară, de parcă o natură o taie pe cealaltă – una de forță, confruntare și generatoare de emoții negative. Copiii au înstincte extraordinare – așa că ei vor auzi muzica din cuvintele tale, îți vor recunoaște iritarea și îți vor adulmeca, spontan, starea de spirit. Nu vor înțelege logica argumentelor tale, se vor încărca doar de vinovății și teama că nu te satisfac pe tine. Ca să se îndrepte sau să facă ceea ce consideri tu a fi binele lui, copilul trebuie să-ți asculte glasul din poziția umăr-la-umăr, din energia egalității care ne-a plămădit pe noi toți. Înainte de asta, trebuie să scoți din intenția ta toată nemulțimirea, frica sau crisparea eșecului. Va fi mai bun dacă îl inspiri, dacă folosiți greșelile ca sursă de creștere, nu una a complexului de inferioritate.

c. De pe poziție de luptă și cu emoții negative nu poți obține nimic pe termen lung. Doar supunere de moment, o alegere instinctivă între două lucruri nedorite, unul mai nesuferit ca altul.

Învățați să validați spiritul din ei, să găsiți potențialul lui adevărat și abia apoi să încercați să modelați împreună – ca într-o negociere blândă – granițele aspirațiilor proprii și ale predispozițiilor lor native. Nu poți trece peste el, iar dacă o faci cu duritate, nu vei educa un comportament anume sau altul; vei reuși doar să reprimi tendințe despre care copilul află că nu-ți plac, pe care ajunge să și le ascundă, adormindu-și natura. Dorința oricărui copil este să se vadă în ochii tăi. De acolo își ia puterea de viață. Dacă va găsi acolo, repetat, reflecția nereușitelor sau laude exagerate pentru micile lui victorii – va învăța că valoarea personală este legată de aprobarea ta. Va învăța să aleagă cu ochii închiși.

Pentru copilul tău nu ești un dumnezeu, ci doar un însoțitor – unul care poartă lumina experienței, care știe să îl asculte și să recunoască cine este el. Nu trebuie să-l determini să facă ce e bine, poți doar să îl inspiri.

Culmea e că toate lucrurile acestea se întâmplă între granițe precise. Libertatea  se învață în mijlocul constrângerilor de tot felul. În prima fază a vieții lor, copiii sunt ca apele în dezgheț, alunecând din vârful muntelui, în toate direcțiile, impetuos, pe oriunde găsesc făgașe, cât de mici. Își încearcă puterile, te provoacă, testează și își caută direcția. Energia celui mai fabulos ghețar se împrăștie în fire mici și rapide, într-o curgere fără sens și orientare. Dacă dezghețul găsește o albie bine săpată, apa se va duce într-acolo, natural. Va curge impetuos și cu vuiet într-o direcție clară.

Știu o mulțime de părinți care-s ca muntele de mari și importanți – numai că nu reușesc să canalizeze nimic. Nu fac decât să stăvilească, să impună curgerii baraje ad-hoc, mai mult sau mai puțin inspirate.

Cum l-ai trimis tu la mine?

I-ai dat de mic de toate, i-ai preîntâmpinat orice dorință – încă înainte de a și-o fi formulat, i-ai ameliorat cu promptitudine orice stare de disconfort, te-ai alarmat la fiecare scâncet și ai făcut din strănuturile lui un capăt de țară. L-ai lăsat să câștige la orice joc și i-ai luat partea la conflictele de pe terenul de joacă. I-ai legat șireturile până la 7 ani, i-ai suflecat mereu mânecile și tras maieul, la spate, ca să nu răcească. Știu, ai fost un părinte bun, fiindcă nu l-ai lăsat să sufere. Acum nu mai are nimic de făcut, decât să învețe. Asta e răsplata ta.

În tot procesul ăsta de revărsare a bunătății tale, i-ai dat și altceva, hotărâtor și greu de modificat: inerție A învățat, de mic, să își seteze așteptările pe frecvența unui anumit nivel de confort interior.

Ghici ce? Învățarea nu înseamna confort, nici echilibru. Învățarea înseamnă conflict interior – disonanță cognitivă, problematizare, luptă interioară pentru autolămurire. Înseamnă ieșire din zona lui de confort, aventurare în stări de încordare, autosupunere la frustrare, amânarea recompensei, rezistență la eșec și îndârjirea de a ieși din drumurile înfundate și a apuca pe altele. Un copil căruia i-au fost preîntâmpinate deja pâna la 7 ani cam toate nevoile – se va bloca ușor, în așteptare sau în renunțare. Modul lui de operare e setat deja pe principiul minimului efort. Lucru la care ai contribuit din plin, fiind un părinte bun.

Ce pot face eu pentru tine?

Am învățat să ghicesc, din privirea copilului tău, dacă ești un părinte care știe să-l certe sau să-l facă să aleagă. Dacă îți aparține ție sau sieși. Am învățat să adulmec frica și să recunosc inerția. Vestea bună este că fiecare copil – chiar și al tău – dă tot ce are el mai bun și este, în orice moment, cea mai bună variantă a lui.

O altă veste bună este că eu sunt un profesor bun: pot să-mi adaptez strategiile.Pot, din când în când, să-l cert sau să-l încurajez. Pot chiar să îi explic și a cincea oară sau să îi șterg, înțelegătoare, lacrimile de pe față. Pot face lucrurile să pară mai bune de la o zi la alta.

Nu pot însă rescrie lecția lui despre libertate, nici devirusa sistemul lui de frici, nici transforma curentul care îi alimentează efortul. Nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că firul care îl leagă de tine are împământare la tine, acasă, în tensiunea aspirațiilor voastre de viață. Și în definiția pe care știi s-o dai, la rândul tău ”părintelui bun”.

Uncategorized

Lasă un comentariu »