altairicar

Just another WordPress.com site

Ungaria, intre comun si propriu…

pe Iunie 25, 2012

Traseul Wiena – Budapesta – Satul Mare programasem sa-l facem repede: autostrazile nu suporta comparatia cu drumurile din Moldova…Dupa spectacolul de culoare, forma, miros si gust din Budapesta eram bine dispusi…Am oprit la o statie de alimentare, care arata mai degraba ca un orasel al copiilor – teren de joaca, cafenele, magazine si librarie…Am intrebat vinzatoarea daca nu au harta rutiera a Europei…Da, raspunde dinsa… (Uneori ne face fericit un fleac, or am cautat aceasta harta in toate tarile unde am fost, nu era nicaieri, un motiv lesne de a fi fericita spre finalul calatoriei…)Ne-am urcat in masina discutind subiectul cu harta…Traseul  era uneori personalizat prin hotele/hanuri construite original si cu aspect  imbietor…Vom reveni aici, m-am gindit, nu stiu cind, intr-o zi, sigur, vom reveni…La 20.00 eram in vama maghiara-romana…Domnisoara granicer ne zimbeste…Simt ca bunavointa dinsei nu ma incalzeste, o neliniste neclara care creste…Lipseste ceva, un lucru de nimic dar important: ruxacul…

– Ce aveti acolo, intreba granicerul(a), banii – dumnezeu cu ei…Acte, telefon mobil (al Leanei!), un ceas desteptator(al lui Mihai), doua poze a LOR si o iconita…Pe masura ce-mi amintesc si constientizez pierderea ma sufoc…

– Intoarcem, spune Viorel..

– Intoarceti, spune vamesul maghiar, nu am telefon sau net, nu va pot ajuta, nici macar nu stiti cum se numea localitatea, cine era in preajma, trecatori ca si Dvs…

Intoarce…Drumul pina la autoban il facem cu viteza incredibila…In intimpinare – doua ambulante agitate, apoi inca una…Peste 20 de km – o coloana infinita de masini, drumul e inchis de un helicopter, 2 masini cu pompieri, mai multe ambulante, politie…

Am aceiasi groaza, CA SI ATUNCI, ACEIASI PANICA, INSUFICIENTA DE AER…

– Mergeti la Italia, vad ca aveti numere de-ale noastre…Un microbuz cu pasageri spre Verona stationeaza de mai bine de o jumatate de ora…- Vom mai sta mult, e grav, – comenteaza femeia…

Mada doarme, Viorel e afara impreuna cu cei curajosi…Eu imi retraiesc calvarul memoriilor din 14 octombrie…A zecea oara spun Tatal nostru…Tremurul din suflet trece in picioare, maini…

– Vom incerca sa ocolim, – spune Viorel, – dupa niste localnici…Ei cunosc zona…

Mergem printr-un lan de papusoi, in care, totusi, e rezervat un drum…Depasim locul accidentului, politia nu ne retine…

– Cea mai mare pierdere am avut-o deva, intoarce inapoi, Viorel, nu vom gasi nimic…Degeaba…Pierdem timpul, nu se stie daca  vom putea trece inapoi…

– Incercam, poate totusi gasim, desi putine sanse…- incearca Viorel sa ma imbarbateze

Ajungem…Nu-mi ajunge curaj sa intreb – scaunul pe speteaza caruia am lasat ruxacul e liber…Nimic…Restaurantul unde ne-am luat cafeaua e pustiu…

Ii explic mai mult prin gesturi chelnerului…Disperarea din ochi il face sa inteleaga mai repede situatia decit cuvintele…

– Cum va numiti…

Ca la spovedanie spun totul: nume, functie, oras de provenienta…

Un muncitor imi aduce lucrurile, sigilate, insotite de un proces verbal cu precizarea tuturor obiectelor din ruxac…Urmareste cu degetul inscriptile, aratindu-mi fiecare ban, document, aparat…

Semnez…Banii, – insista Viorel, – banii…

Sunt toti…

Am spus multumesc, or UNGURUL nu a acceptat sa fie multumit…

Ne-a urat drum bun…Am regretat ca nu cunosc limba maghiara…

Mada s-a trezit odata cu soarele, la Sighetul Marmatiei…

– Ati gasit ruxacul…Ce bravo sunteti (ma copie cu placere). Stiu de ce…Te-ai rugat mult, am auzit…M-am rugat si eu cu tine, prin somn si Dumnezeu a auzit…Tu, bunico, spuneai ca Dumnezeu aude mai usor copiii…

Nu am retinut numele UNGURULUI, nu am retinut statia unde s-a intimplat…Am retinut CE MI S-A INTIMPLAT SI UNDE, intr-o tara despre care stiam un pic mai mult decit numele -UNGARIA…

Ferice de Tara unde traiesc asa oameni, ferice de asa popor…

Voi mai reveni acolo, intr-o zi…

Am primit o lectie, sunt profesor, e de datoria mea s-o predau mai departe…E o onoare s-o fac…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: