altairicar

Just another WordPress.com site

Prilej pentru meditatie…

pe Iulie 16, 2012

Un cersetor statea la o margine de drum de mai bine de treizeci de ani. Intr-o zi trecu pe acolo un strain. „Te induri sa-mi dai un banut?”, – murmura cersetorul intinzind mecanic mîna. „Nu am nimic, – fu răspunsul. – Dar pe ce esti asezat?”. „Un gunoi,- răspunse cersetorul, – o cutie veche pe care stau de cînd mă stiu”. „Te-ai uitat vre-odată  înăuntru?”-insista străinul. „Dar nu-i nimic acolo, ce rost are?”. Totuşi,  la insistenţa străinului şi pentru a-şi face ziua mai diferită, ridică capacul…Cutia era plină cu aur…

(Eckhart Tolle, Puterea PREZENTULUI)

Anunțuri

One response to “Prilej pentru meditatie…

  1. Violeta spune:

    Am meditat aceasta mica povestioara, nu o voi comenta, dar vin si eu cu o poveste, care am primit-o pe e-mail de la un bun psiholog din Romania, Novacovici Pera.

    Povestea spargatorului de gheatal

    A fost odata ca niciodata un vaporas pe nume Pobedy.
    Ca orice alt vaporas, si al nostru avea parinti pe care din pacate nu ii cunoscuse. Era un vaporas orfan.
    Auzise doar povesti despre tatal si mama lui.
    Se spunea ca parintii lui nu erau vapoare obisnuite si ca erau vapoare speciale.
    Cu boturile blindate, cu motoare extrem de puternice pe care oamenii le numeau spargatoare de gheatza.
    Rolul lor era sa mearga in nord si sa navigheze prin apele inghetate, croind drum prin ele pentru alte vapoare si pentru ca oamenii sa poata sa pescuiasca, si astfel, localitatile de pe malul oceanului sa poata supravietuii si prospera.
    Pobedy ar fi dat orice sa ajunga la parintii lui si sa ii vada macar odata insa pana atunci doar se uita la orizont spre Nord si ofta gandindu-se la aventura ce l-ar putea astepta si la calatoriile si aventurile pe care le auzise despre parintii lui.
    Tatal lui se numea “Lenin” si era primul spargator de gheata atomic din lume precum si primul vas civil echipat cu propulsie atomica.
    Mama sa era “Arktika” si era tot spargator de gheata atomic, primul vas de suprafata ce a ajuns la polul nord.
    Pobedy era un vaporas simplu, pe care satenii il foloseau pentru pescuit si desi vaporasul nostru traia pe malul oceanului, nu iesise niciodata in larg.
    Totusi, se spune ca din cauza motoarelor mai slabe si a varstei inaintate, Arktika si Lenin nu s-au mai putut intoarce din una din indepartatele lor calatorii si au ramas prinsi in prinsoarea fara mila a gheturilor de la Polul nord.
    Ce nu avea sa stie vaporasul nostru e ca un curand avea sa fie erou.
    Intr-o zi de iarna, o furtuna extrem de puternica a lovit toate localitatile de pe malul apei, a daramat case, a scufundat vapoarele de pescuit si un frig care a inghetat totul s-a lasat peste toti oamenii acestia necajiti.
    Furtuna a distrus vapoarele, venea iarna care in aceste locuri dura luni de zile si foametea ameninta toate localitatile de pe malul oceanului.
    Oamenii au facut singurul lucru ce il mai putea face.
    Au decis sa il foloseasca pe Pobedy, care era vaporul cel mai voinic, curajos si cu o inima mare. Oricum era printre putinele vapoare ramase in stare de functionare dupa furtuna nimicitoare.
    Planul era sa il echipeze pe Pobedy cu cel mai bun echipament posibil si sa plece in cautarea si recuperarea lui Lenin si Arktika, pe care sa le repare si pe care sa le foloseasca si pe post de spargatoare de gheata si pe post de vase de pescuit.
    Era singura sansa de supravietuire pentru oamenii de pe malul marii.
    Cand Pobedy a aflat ca urmeaza sa primeasca un echipament nou nout si ca avea sa plece intr-o aventura, si nu orice aventura, a inceput sa sune din alarma lui care se auzea la 10 kilometrii departare.
    I s-a spus ca va fi o calatorie periculoasa si ca exista sansa sa nici nu se mai intoarca insa pentru Pobedy, sansa sa isi poata revedea parintii era unica in viata. Era acum sau niciodata.
    Pobedy avea deja o forma ca si a parintilor sai care ii permitea sa treaca usor prin gheata. Mai avea nevoie de un blindaj de otel care sa poata sparge gheata si de motoare puternice care sa il poata impinge prin marea nesfarsita de gheata.
    Oamenii i-au pus un blindaj special din otel care rezista foarte bine la temperaturi scazute si un motor atomic, ultimul ce il aveau la dispozitie si care mai functiona.
    Au plecat spre nord.
    Tocmai incepuse noaptea polara in care soarele se afla sub linia orizontului timp de 176 de zile.
    Nu aveau vizibilitate si se puteau baza doar pe aparatele de la bord si pe intuitia lor.
    Destinatia era ultimul semnal SOS al lui Arktika.
    Aveau de parcurs 1120 de kilometrii iar Pobedy la viteza si putea maxima putea inainta prin gheata cu 5 kilometrii pe ora.
    Daca mergeau 16 ore pe zi, restul fiind pentru odihna motoarelor, puteau parcurge distanta in 2 saptamani.
    Fiind noapte continua, frig si vant, oamenii de pe Pobedy au intrat in depresie insa Pobedy le dadea curaj cu atitudinea lui. Ora dupa ora erau sparti cate 5 kilometrii de gheata si cu fiecare 16 ore erau parcursi 80 de kilometrii.
    Uneori gheata era foarte groasa si chiar daca nu puteau sa se opuna vaporasului nostru viteaz, bucatile sparte intrau sub el si il incetineau.
    Desi gafaia din greu la sfarsitul a 16 ore de spart gheata, Pobedy nu se lasa si mai ales nu vroia sa ii descurajeze pe oamenii si asa disperati si lipsiti de speranta. Se folosea din plin de cele 8 ore ce ii ramaneau pentru odihna si apoi continua sa taie gheata groasa si care vroia sa prinda totul in stransoarea ei mortala.
    Nici vantul polar, nici frigul si nici gheata desi au lovit cu tot ce au putut, nu l-au putut opri pe Pobedy din drumul sau. Dragostea pentru parintii pe care nu ii vazuse niciodata era prea mare si sperantele oamenilor care stateau doar in el nu – i permiteau sa ezite sau sa se opreasca.
    Dupa exact 14 zile, Pobedy ajungea la Polul Nord in locul in care mama sa, Arktika si tatal Lenin stateau prinsi in mijlocul ghetii. Erau batrani si se asezase rugina pe ei insa cu mici reparatii puteau sa porneasca din nou la drum daca in fata lor s-ar fi aflat Pobedy care sa conduca si sa sparga gheata.
    Dupa reparatii si un drum de 7 zile, erau cu totii inapoi si spargand gheata si pescuind au reusit sa treaca cu bine iarna.
    Povestea lui Pobedy a devenit legenda si este spusa tuturor copiilor care ajung la varsta la care pot intelege povestea.
    Pobedy este exemplul perfect despre cum oamenii isi pot atinge visurile, scopurile si cum pot ajunge la ceea ce iubesc in cele mai potrivnice conditii, chiar si cand intre ei si scopul lor se afla 1000 de kilometri de gheata.
    Cele 5 trasaturi pe care orice om trebuie sa le aiba ca sa atinga orice scop sunt:
    1. Un blindaj gros
    2. Putere de propulsie
    3. Capacitatea de a sparge gheatza si de a o indeparta din drum
    4. Perseverenta sau capacitatea de a parcurge zilnic o bucata de drum
    5. Intuitia care te ajuta sa navighezi in cea mai adanca noapte

    Gheata reprezinta obstacolele, criticile si descurajarile celor din jur, problemele, greutatile, pesimismul si toate lucrurile negative ce stau intre noi si scopul nostru.

    1. Blindajul gros pentru oameni este o piele tabacita de experientele vietii. Foarte multi oameni cauta caldura si confortul in viata de zi cu zi insa asta ii face slabi si incapabili sa sparga gheata atunci cand vine iarna. Adevaratii spargatori de gheata stiu ca orice experienta, chiar daca aduce suferinta nu face decat sa caleasca otelul din care este facut blindajul nostru.

    2. Puterea de propulsie si combustibilul sunt date de rezervoarele noastre de energie. Fizic, emotionakl, mental si spiritual.

    3. Capacitatea de a sparge gheata si de a o indeparta din drum reprezinta capacitatea de a inainta spre directia propusa si nu doar de a sparge obstacolele ci si a le indeparta din drum astfel incat ele sa nu ne ingreuneze sau chiar stopeze inaintarea. Este capacitatea de a nu lasa trecutul sa ne saboteze si puterea de a trai momentul prezent, privind spre viitor.

    4. Perseverenta este capacitatea de merge inainte, de a progresa zilnic un pic spre scopul nostru.

    5. Uneori ne simtim rataciti, pierduti si in jur totul e intuneric. Atunci ramane doar flacara intuitiei si a sperantei sa ne lumineze drumul. Vocea noastra interioara este cel mai bun ghid.

    Mult succes in drumul catre ceea ce iubesti, spargatorule de gheata,

    Povestea, desi fictiva, are la baza personaje reale.
    P.s. Despre Pobedy, Arktika si Lenin poti sa citesti aici: spargatoarele de gheata http://en.wikipedia.org/wiki/Nuclear-powered_icebreaker

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: