altairicar

Just another WordPress.com site

“În căutarea oii fantastice” de Haruki Murakami… (Alexandrina Cheptanaru)

pe Iulie 22, 2012

“În căutarea oii fantastice” de Haruki Murakami

După lecturarea romanului “Pădurea norvegiană”, am simţit nevoia să revin la Haruki Murakami pentru o perioadă. “În căutarea oii fantastice” nu mi-a picat în mâini întâmplător, ci la comandă. De ce anume acest roman? M-a atras prin faptul că e prima carte tradusă în atîtea limbi la dorinţa autorului. Autoevaluarea scriitorului este una extrem de semnificativă tocmai pentru faptul că acest roman este unul care descrie în exclusivitate Individul , descoperile şi decepţiile sale.
“În căutarea oii fantastice” debutează cu viaţa aparent banală, de rutină a unui tânăr agent publicitar din Tokyo.
Totuşi, o simplă fotografie primită de la un prieten reuşeşte să îi schimbe cursul vieţii, care devine treptat misterioasă. Întreg romanul este un ciclu al pierderilor “destinului colectiv”: pierderea soţiei care nu îi lasă nicio amintire, moartea unei colege din anii studenţiei, pierderea prietenului care dispare subit, pierderea identităţii naţionale a Japoniei în urma războiului etc. Cartea este una plină de elemente de semiotică.
De aceea, ea necesită timp pentru analiză şi conştientizare a finalului.
Prin prisma descrierii fondării orăşelului Junitaki şi a situaţiei actuale, autorul reuşeşte să accentueze perioada istorică a ţării, care la acel timp suferea din cauza instabilităţii: oscilaţia dintre creşterea şi declinul economic. Oaia capătă semnificaţie spirituală, simbolizând pornirile entuziaste ale Individului. De asemenea, ea este înfăţişată ca sufletul omului care i se supune. Steaua care apare pe corpul oii reprezintă conflictul între forţele spirituale, microcosmosul uman. Deznodământul, prezentat prin dialogul între erou şi prietenul mort, posedat de spiritul oii fantastice, este o clarificare a întregii istorii. Romanul ilustrează ciclul continuu al fiecărui Individ: Căutare, Descoperire, Pierdere. “În căutarea oii fantastice” de Haruki Murakami este cartea care, pe lângă faptul că nu poate lăsa impasibil un Individ, provoacă atitudini. Căutarea propriu-zisă a oii înglobează procesul de regăsire a eului.

Secvenţe de remarcat: “O linişte adâncă se lăsase pretutindeni ca un strat fin de praf” “Îmi simţeam capul greoi, dar mintea îmi înota prin apele şerpuitoare ale conştiinţei, ca un animal marin” “Noi, oamenii, putem să rătăcim după bunul plac pe tărâmurile întâmplării, ca nişte seminţe purtate pe aripile vântului de primăvară” “Noi avem o existenţă efemeră prinsă între “totul” din urma noastră şi “nimicul” dinaintea ochilor” “Timpul curge continuu, orice am face. Noi îl tăiem în bucăţele mici, pe măsura noastră, şi ne hrănim cu o iluzie, dar el e cu siguranţă continuu” “Era exact cum spunea ea: un sfârşit de drum amânat la nesfârşit” “Voinţa este conceptul care controlează spaţiul, timpul şi posibilitatea” “Soarele cobora deja spre asfinţit şi umbrele munţilor se profilau negre pe pământ, ca nişte pete ale destinului” “Singurătatea e ca liniştea în care se cufundă un copac după ce păsările şi-au luat zborul de pe ramurile lui” “Timpul se scurgea. Particulele de întuneric îmi desenau forme ireale pe retină. Formele persistau o clipă, apoi, fără un sunet, se făceau nevăzute. Numai întunericul se mişca, la fel ca o mărgea de mercur, în spaţiul încremenit. Mi-am oprit gândurile şi am lăsat timpul să se scurgă. Timpul m-a luat şi pe mine în curgerea lui, purtându-mă spre un nou întuneric, desenând forme noi”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: