altairicar

Just another WordPress.com site

Cei care-am fost la Troia… (o poezie pe zi, Octavian Paler)

pe Iulie 28, 2012

I Aceasta dragoste, aceasta lumina care nu ma cruta

care ma obliga sa-mi aduc totul aminte si cerul asa cum il stiu,

stralucind dupa ploaie, cerul ca un obraz de copil.

Dar nimeni nu mai vrea sa auda de consolari…

Am fost poate naivi cind ne-am suit pe corabii,

am crezut tot ce ni s-a spus,

marea fierbea ca singele nostru si cind taceau valurile nu se auzeau decit vorbele noastre trufase

atit eram de convinsi ca intelepciunea e un cuvint gaunos.

Apoi corabia noastra a mers prin nopti in care lumina era un fel de amintire ciudata

si printre pasari albe care zburau intre noi si greselile noastre

si nu ne mai separa de zei decit moartea…

De ce trebuia sa fiu vinovat cind eu n-am vrut decit sa ramin credincios?

Uneori vintul ma face sa cred ca totul a durat doar o clipa,

cind eram stinjeniti amindoi si nu mai stiam ce sa spunem,

dar nimeni nu mai vrea sa auda de consolari,

iar pasarile albe care zburau pe mare intre umbrele noastre si zei

imi amintesc ca acesta sunt si nu altul, acestia suntem si nu altii,

noi care-am fost impreuna si singuri la Troia…

II Am lasat in urma atitea mari si greseli

incit ma intreb, de ce trebuiau toate acestea?

De ce ne trebuiau remuscari pentru a invata sa iubim?

De ce trebuiau toate acestea, de ce?

Da, trebuiau…

Trebuiau, poate…

Trebuia poate sa fim mai intii vinovati pentru a invata sa iubim.

Trebuia sa gresim pentru a cunoaste sfirsitul greselii

si poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul sa spuna ca stiu totul despre iubire si tarm.

Nimeni nu va cunoaste vreodata mai bine ca noi ce inseamna iubirea,

pentru ca nimeni n-a pierdut-o si n-a visat-o ca noi…

Pentru ca nimeni n-a trebuit sa taca mai dureros decit noi cu speranta

ca-ntr-o zi vom striga: iata tarmul!

Pentru ca nimeni n-a privit ca noi steaua prafoasa a singuratatii

luminindu-ne miinile in vreme ce ne-acopeream ochii ca sa ne-aducem aminte mai bine.

Si iarasi cerul

asa cum il stiu, stralucind dupa ploaie,

si ma intreb, poate, pentru ultima oara.

De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot rascumpara decit iubind si mai mult tarmul pe care stau si visez ca voi ajunge intr-o zi?

Si mai ales de ce suntem noi vinovati ca toate acestea au fost?

Cind eu n-am vrut decit sa ramin credincios.

Cind noi n-am vrut decit sa fim asemenea pasarilor carora nu le pasa nici de zei, nici de timp.

III Dar eu stiu ca moartea exista si exista si tarmul,

exista in zori plaja goala si exista urmele care ne fac vinovati, exista corabiile care ne-au dus la Troia

si exista iubirile pentru care n-am avut vreme destula,

exista amintirile si

exista pescarusii tipind,

exista nisipul de care ma lipeam gol la amiaza

si exista locul gol de linga mine,

exsita toate,

numai tineretea s-a dus in acest prea lung asediu al Troiei,

in acesta eroare spre care ne-am dus linistiti. O, gustul ucigas al plecarii.

IV Am cutreierat ani in sir marile si cind ne-am intors ne-am dat seama cit de putin ne indepartasem de tarm.

De fapt, nu ne indepartasem deloc.

Eram tot acolo si iubeam aceleasi lucruri numai ca eram mai batrini si ne venea greu sa suridem.

Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a suride usor.

Si iubim altfle, mai trist.

In rest, suntem aceiasi si iubim aceleasi lucruri, iubim…

V Suntem obositi si nu ne mai separa de zei decit moartea.

Am vazut cum se goleste clepsidra si cineva dintre noi spunea ca si mormintele mor,

nu numai cei ce-au coborit sa le umple, si poate asa trebuie, altfel mormintele ar cuceri toata lumea.

Suntem obositi, dar acum stim ceea ce stiu si zeii.

Si poate chiar mai mult.

Am descoperit in noi insine lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l stie un om.

Aceasta dragoste, aceasta lumina si vintul care nu ne cruta,

care ne obliga sa ne-aducem totul aminte…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: