altairicar

Just another WordPress.com site

poem fisurat (o poezie pe zi, Margareta Curtescu)

pe August 1, 2012

 

în fiecare zi aştept să-mi înflorească irişii.

azi nu voi jubila.

dimineaţa s-a ghemuit între pliii de lumină dar va veni şi timpul fulguirilor oliv cu geometrii senine.

martie.

scriu în agendă: „femei cu sînii cubici îmi intră în poeme. unde le sunt rotunjimile? ale femeilor. ale poemelor”.

odată viaţa mi-a fost în pericol.

priveam cerul şi-i vedeam doar flamurile de lumină pe-atunci scobeam într-un cuvînt pînă la sînge.

s-au dus acele zile cu vîntul lor mătăsos cu tînguiri prea lungi.

acum şterg rame din care au căzut capodopere.

să-ţi spun despre cum mă plimb singură printre ficuşi palmieri begonii pe cînd ele se cred umbrind aleile într-o grădină botanică?

sau despre cum am făcut economii la orice într-un timp zis de tranziţie?

îmbrăcat desuet iubitul meu pleacă în bătrîneţe.

las mîinile în jos a neputinţă.

ziua mi-a fisurat poemul.

stau în pat fără speranţă.

nu se mai poate reface…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: