altairicar

Just another WordPress.com site

Romanţa soarelui (o poezie pe zi, Ion Minulescu)

pe August 18, 2012

Răsar,
Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi
răsărit…
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar –
Portret unic şi
veşnic, expus în infinit.

Cu magica-mi baghetă uriaşe –
Stăpâna
hotărârilor eterne –
Deştept măturătorii albelor oraşe
Şi-adorm
întârziaţii negrelor taverne…

Dau fluviilor graţii de reptile,
Dau
mărilor priviri fosforescente,
Iar munţilor din zare, aspecte de
gorile,
Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.

Dau fructe noi
smochinilor uscaţi,
Dau bronzului figură omenească,
Iar Regilor –
Pe
socluri de marmură-nşiraţi –
Poruncitoare gesturi, ca-n veci să
poruncească.

Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa
recelui repaos,
Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
Şi-ascult
Perpetuarea cum fredonează-n haos!…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: