altairicar

Just another WordPress.com site

Recunoștință pentru Performanță

Una din problemele noastre este lipsa timpului: nu-l avem suficient pentru a spune cuvinte frumoase celor pe care-i iubim, nu avem timp de ajuns să ne preocupe sănătatea noastră, a celor dragi, nu avem timp suficient să punem în cuvinte ceea ce simțim când tocmai la momentul potrivit avem pe cineva alături, nu, nu pe cineva întâmplător ci tocmai pe acel de care avem nevoie…
Azi, NOI, ALTAIRenii am spus de multe ori MULȚUMESC, RECUNOȘTINȚĂ, RESPECT celor care au fost alături copiilor noștri, celor pentru care performanța face parte din cotidian…
GAS NATURAL FENOSA, MOLDTELECOM, ORHEI-VIT, COCA COLA MOLDOVA, ETHIOPIA SHOP, RAIFFEISEN LEASING MOLDOVA – sunt partenerii ICAR întru realizarea unui proiect educațional… performanța se stimulează, performanța creează, performanța are nume…Mulțumim, Ludmila Motrescu, Corina Gorgos, Cornelia Cozlovschi, Aura Gîrbu, reprezentanților Coca Cola, Orhei-Vit…
Mulțumim celor care rămâneți fideli prin tot ce faceți, respect… Pentru că Vă pasă, pentru că avem tangențe de interes pentru copil, pentru performanță…
Aducem Europa ACASĂ…
Pentru asta Vă mulțumim…
De fapt, azi a fost o nouă lansare, a unui nou proiect…
Eu așa am simțit…
Cu drag de echipa de profesori, de echipa de animatori, doctori, administratori, salvamari, copii, părinți, parteneri…
Vânt prielnic, ALTAIR 2018…
Felecitări, ALTAIR 2017…
Felicitări performanțierilor…
 
Seria I
1. Diaconu Ruxanda, IPLT „Mihai Viteazul”
2. Mogoreanu Crina, IPLT „Mihai Viteazul”
3. Rusu Ina, LLMM
4. Sava Ariana, SPIC „Prometeu-Junior”
5. Gori Anda-Nicoleta, SPIC „Prometeu-Junior”
6. Ostrov Alina, SPIC „Prometeu-Junior”
7. Pascal Sofia, București
8. Komleva Mara, LT „Ion Creangă”
9. Rațoi Victoria, LT „Ion Creangă”
10. Cerneanu Grigore, LT „Ion Creangă”
11. Cogîlniceanu David, LT „Gheorghe Asachi”
12. Baxanian Constantin
13. Sajin Mihai, SPIC „Prometeu-Junior”
14. Aramă Darius, SPIC „Prometeu-Junior”
15. Rîjac Alexandra, IPLT „Ștefan cel Mare”
16. Cernăuțanu Robert, SPIC „Prometeu-Junior”
 
Seria II
1. Vorona Victor
2. Sandu Dumitru Cristian
3. Marandiuc Bogdan
4. Chihai Ana
5. Dulce Anna
6. Samoilă Jaclin
7. Mihai Valeria
8. Bodrug Beatrice
9. Bîlba Arsenie
10. Cerlat Marius
11. Scutaru Zinaida
12. Răcila Daniela
13. Djandjgava Nikita
 
 
Seria III
1. Avram Alexandru, LT „Gheorghe Asachi”
2. Balaur Cătălin, LT „Dante Alighieri”
3. Botnari Daniel, LT „Gaudeamus”
4. Ranga Mădălina, LT „Constantin Stere”, Soroca
5. Miricinschi Gabriel, LT „Ion Creangă”
6. Soltan Sebastean, LT „Dante Alighieri”
7. Ranga Andreea, LT „Constantin Stere”, Soroca
8. Lișița Corina, IPLT „Ștefan cel Mare”
9. Digori Delia, LT „Dante Alighieri”
10. Botnari Ionela-Mirela, Școala primară nr.82
11. Țurcan Dan, LT „Ion Creangă”
12. Lungu Serghei, LT „Nicolae Iorga”
13. Reșitca Daniel, LTPA „Mihail Berozovschi”
14. Căpățină Nichita, IPLT „Ștefan cel Mare”
15. Țurcan Bianca, LT „Nicolae Iorga”
16. Macari Alexandru, LT „Nicolae Iorga”
17. Sprincean Leo, LT „Nicolae Iorga”
18. Coliujco Vergiliu, LT „Ion Creangă”
19. Moloșniuc Maria, LTPA „Mihail Berozovschi”
20. Țobor Beatris, IPLT „Natalia Dadiani”
21. Foca Cristina, LT „Dante Alighieri”
 
Seria IV
1. Balmuș Andreea, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
2. Budeci Laura, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
3. Cirimpei Gabriel, IPLT „Mihai Viteazul”
4. Lozan Andreea, LCI „Prometeu-Prim”
5. Dicu Milena, LCI „Prometeu-Prim”
6. Țurcanu Nicolae, LCI „Prometeu-Prim”
7. Chistol Vlad, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
8. Mihăilă Andrei-Ionuț, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
9. Bădărău Roland, ȘPCI „Prometeu-Junoir”
10. Guțu Alexandru, LT „Mihai Eminescu”
11. Pila Mihaela-Olivia, LCI „Prometeu-Prim”
12. Garaz Loredana, LT „Mihai Eminescu”
13. Sîrbu Nichita, Liceul „Academia copiilor”
14. Șestacov Laura, LT „Mihai Eminescu”
15. Socolan Marcel, LT „Mihai Eminescu”
16. Boris Cristian, IPLT „Ștefan cel Mare”
17. Gherghelaș Vlad, LT „Mihai Eminescu”
18. Rîjac Alexandra, IPLT „Ștefan cel Mare”
19. Sîrbu Sergiu, IPLT „Ștefan cel Mare”
20. Gorgos Ailin, LCI „Prometeu-Prim”
21. Bejenaru Adrian, LT „Mihai Eminescu”
22. Sofronov Alexei, IPLT „Ștefan cel Mare”
 
Seria V
1. Dulgher Valeriu
2. Bantea Daniela
3. Galben Nicoleta
4. Burlea Vlad
5. Pîrvu Valeria
6. Boguș Dan
7. Florea David
8. Florea Vasile
9. Caisîn Alexandrina
10. Chircu Vlada
11. Baltag Adriana
12. Moraru Alexandru
13. Reșitca Arina-Maria
14. Chilaru Andreea
15. Marcan Sebastian
16. Dumbrăveanu Nicoleta
 
Seria VII
1. Barbu Taisia, Liceul „Litterarum”
2. Plămădeală Daniela, LT „Ion Creangă”
3. Tanas Tristan, Liceul „Orizont”
4. Calmîc Liviu, Liceul „Orizont”
5. Plămădeală Nicoleta, LT „Ion Creangă”
6. Pavalescu Cezara, IPLT „Mircea Eliade 
7. Sunny Domenik Kumar, Liceul „Litterarum”
8. Agop Gloria, Liceul „Litterarum”
9. Bulgac Anastasia, LT „Ion Creangă”
10. Mitrea Nichita, Liceul „Orizont”
Reclame
Lasă un comentariu »

a fi Profesor e cool…

mi-am dat seama că am trăit o viață lungă, e simplu: am apucat să trăiesc diferite atitudini față de A FI PROFESOR…
anii 80…am stiut că voi fi profesor totdeauna, am stiut că voi fi profesor de matematică mereu…mi-l amintesc pe tata spunind cu mindrie vecinilor: ,,Tămărușca mea o să fie învățătoare de matematică… Cum mi-o fost mie drag toată viața, așa și-o să fie…”. Și pentru că învățătorii pe care i-au cunoscut sătenii mei erau extraordinari, vecinii aprobau alegerea lui tata, îi iertau și mîndria, chiar dacă în satul nostru nu era la modă ,,…să te fudulești”…
anii 90…o văd pe mama întorcîndu-se de la raion cu autobuzul…la Morozeni grănicerul ne dă jos: începe zona de frontieră, se solicită pașapoartele…nu am viză de reședință în satul meu de baștină, grănicerul îmi citește regulamentul prin care nu am voie să merg la părinți decît dacă am invitație în scris…n-o am și mama e disperată: – e fata mea, a mea…tovarisci, e fata mea…e învățătoare, uciteli, uciteli…
că o fi fost un articol special în regulament despre învățători, că lacrimile mamei i-au rupt inima – dumnezeu știe, dar mă lasă să urc în autobuz…
anii 94-96…mama mă conduce la autobuz…am o geantă grea, plină cu provizii și copturi pentru Leana…pe dealu bisericii femeile stau roata pe țolișor…una mai îndrăzneață o întreabă pe mama:
– ce face Tămăruța…
– e învățătoare, la Chișinău…de matematică…
– văleu, săraca, învățătoare!…
eram angajată de cîțiva ani la Direcția generală învățămînt, aveam ore la liceu…îmi plăcea ce fac, nu simțeam frustrări pentru că primeam salariu o dată la 5-6 luni, era parcă o normă (Mihai la Politehnică primea la fel…) Leana, Lizica ( Eliza Serban),Tatiana (Тат Ьяна) și Dana (Dana Ostrovan) îmbrăcau pe rînd la matinee aceiași rochiță… ziua cînd ne puteam permite să mergem la pizza, la cafeneaua ,,Anotimpurile” de lîngă Direcție, era mai mult decît sărbătoare… copila mea visa o păpusă din vitrina magazinului Tallin, jumătate de an o admira zăbovind în fața vitrinei cu pricina în fiecare zi, fie cu soare, fie cu ploaie, fie cu ger… o păpușă pe care așa și nu i-am luat-o…nu i-am putut-o cumpăra cu salariul meu de inspector școlar cu 6 ore la liceu…
totuși nu înțelegeam de ce mă compătimea femeia…refuzam să înțeleg…
anii 2000…
eram fericită pentru fiecare carte publicată, pentru fiecare concurs care prindea rădăcini…succesele elevilor le trăiam mai intens ca pe ale mele… uneori Leana se plictisea: iar ați început în casă pedsovetul! (consiliul pedagogic)… aveam prieteni profesori, oameni de calitate, inteligenți, cu har pentru ce faceau…era un noroc să ai așa prieteni, era un noroc să ai așa un cerc de oameni – fizicieni, matematicieni, oameni cu valori, oameni pentru care principiile nu erau ceva declarat, ipotetic, erau norme după care trăiam… ferice…
cînd cineva mă prezenta ca inspector sau de la Direcția generală Mihai intervenea:
– Tamara e profesoară, de la dumnezeu profesoară… ca și mine…
am înțeles că niciodată nu glumea… era mîndru, eram mîndră: sunt Profesoară, suntem Profesori…
………………
totdeauna la clasă, mi-a plăcut să fiu profesor, să nu discut doar cu tabla, să nu văd doar formule, să nu percep doar informația scrisă rînd cu rînd…
îmi amintesc numele la toți elevii mei, știu fiecare din ei ce tangență are cu ceea ce-am făcut la școală…
am acceptat mereu că au dreptul la greșeală, că învață din greșelile proprii mai mult decăît din analiza greșelilor străine…
am avut mereu norocul să mi-i fac prieteni, chiar daca nu am fost darnică la note, chiar dacă am spus pe nume ceea ce părintele cuiva n-ar fi vrut să audă (că de știut – știa!)…
nu mă simt împovărată de ani, deși-i am mulți dacă am trăit și căderea și evoluția numelui cu care mă mîndresc: sunt Profesoară…
mi-s oamenii cu har, cei ce au curajul să -și mențină verticalitatea și numele scris cu majusculă…
mi-s mai mult decât dragi pentru că indiferent de conjunctura politică, indiferent de mărimea nominală a salariului și capacitatea lui de cumpărare, indiferent de modă și tehnicile avansate de manipulare, indiferent de metodologiile de segregare în ,,ai noștri” și ,,ai voștri”, indiferent de distincțiile cu care (nu) a fost menționat/momit/îmbrobodit/împovărat, Domnul Profesor, a rămas Domnul Profesor/Doamna Profesoară…
a fi Profesor e un har, așa e, iar harul nu poate fi povară…
mulțumesc, doamne, că înțeleg acest lucru…
într-una din zile voi scrie o carte…
despre cei cu care am lucrat la Direcție, despre Profesori și profesorei, despre șansele și neșansele care mi-au fost lecții, despre Profesorii cu care am avut norocul să comunic…
anume așa, nume proprii, scrise cu majusculă…
și despre alții, cu nume comun, tot voi scrie… ca despre lecții cu sau fără morală…
felicitări, Chișinău, ai așa Profesori…
încă îi mai ai…
frumos, optimist dar și dureros grație acestui ,,încă”…
Lasă un comentariu »

Scrisoare de la un profesor bun catre un parinte bun

,,eu sunt un profesor bun: pot să-mi adaptez strategiile, pot, din când în când, să-l cert sau să-l încurajez, pot chiar să îi explic și a cincea oară sau să îi șterg, înțelegătoare, lacrimile de pe față, pot face lucrurile să pară mai bune de la o zi la alta…
nu pot, însă, rescrie lecția lui despre libertate, nici devirusa sistemul lui de frici, nici transforma curentul care îi alimentează efortul…
nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că firul care îl leagă de tine, dragă părinte, are împământare la tine, acasă, în tensiunea aspirațiilor voastre de viață… în definiția pe care știi s-o dai, la rândul tău ,,părintelui bun”..”

Scrisoare de la un profesor bun catre un parinte bun

Oana Moraru ianuarie 21, 2015 EducatieOpinie
125 comentarii 9,162 Vizualizari

De ce nu învață bine copilul tău?

Îndrăznesc să îți spun ce simte un profesor bun atunci când, deși face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul zilei, decât note proaste.

Care este misterul din spatele următoarei tipologii de copil: este isteț, comunicativ, descurcăreț și activ – are o inteligență observabilă – și totuși obține scoruri mediocre, are nevoie de sprijin, reveniri și strategii exprese de recuperare? De ce același program educațional – în varianta lui cea mai fericită – produce în unul transformări extraordinare, revelații ale propriilor pasiuni și satisfacții intelectuale adevărate, iar pentru chiar colegul lui de bancă, declanșează renunțări și plictis?

Probabil că te-ai asigurat, ca și mine, că faci tot ce-ți stă în putință pentru traseul lui academic: ai ales cea mai bună școală, te-ai zbătut să fie în grațiile celei mai bune învățătoare, l-ai dat la cei mai buni meditatori din oraș, l-ai înscris la cursuri de limbi străine, l-ai dus, pe rând, la vreo trei sporturi, i-ai cumpărat tot ce ți-a cerut, i-ai dat întotdeauna tot ce e mai bun.

De ce”cheița” copilului tău nu se întoarce de la sine, de ce nu-i zbârnâie pur și simplu mecanismul, de vreme ce lui nu-i lipsește nimic?

Când se pierd copiii și cine e de vină?

Unde încep copiii să se piardă? Când ne alunecă un copil printre degete și mai ales de ce? Este o culpă a lui că nu se străduiește suficient sau, mai degrabă, o neputință? Este vina mea că nu îl fac să muncească?

Am întâlnit mulți părinți, ca tine, care, exasperați, cred că soluția salvatoare stă în a munci mai mult, în repetiție, în exercițiu, în condamnare la muncă silnică. Am fost de multe ori pusă la zid că nu dau teme lungi, care să-l forjeze în execuție până ce știința se lipește de el. Am fost alături de tine când mi-ai cerut să fiu mai severă sau să mă încrunt mai impresionant. Am întors cheița împreună pentru o săptămână-două, copilul s-a activat de frică sau rușine, după care a căzut înapoi, în ritmul lui natural și și-a încetinit eforturile în inerția proprie stării lui de echilibru. De ce? Cu ce am greșit amândoi?

Care este ingredientul reușitei școlare?

Îndrăznesc să îți spun că, după mine, secretul reușitei copilului tău nu este nici munca susținută, nici inteligența. Ele nu sunt o premisă, ci, mai degrabă, o etapă intermediară, un succes parțial, la care s-a ajuns pornind de la alte baze mai subtile, mai misterioase. Acestea se văd în sclipirile ochilor lor, în prima zi de școală, după ce au luat poziție, pentru prima dată,  în băncile clasei mele. Știu, după câteva minute, care sunt deja în barcă, alături de mine, și care vor trebui pescuiți din când și resuscitați cu guri de respirație artificială – copiii meditați, sprijiniți în cârjele intervenției altor profesori, pentru liniștea noastră, a tuturor. Un al șaselea simț îmi permite să depistez rapid, în clasă, copiii care vor ”învăța bine”. Cum? Nu știu – a devenit un automatism profesional – îmi este suficient să recunosc în ochii lor ceea ce aș numi o ”stare de bine” sau de echilibru emoțional, un foc interior, care-i mențin direcția și îi alimentează pasiunea. Acesta este un lucru despre care am bănuit mereu că îl aduc de acasă, din spațiul intim sau din sinergia relației lui cu tine.

Știu că, la un moment dat,  mă vor surprinde toți cu gândirea lor, că vor avea intervenții fericite în lecție, că vor dovedi că sunt inteligenți, dar că nu toți vor ține ritmul, nu toți vor fi capabili de efort, nu toți vor ține dinții strânși în îndârjirea de a depăși obstacole. Ceva din felul în care tu l-ai introdus în lume trebuie să își fi spus cuvântul până ajunge în băncile clasei mele.

Cele mai recente studii au definit acest ingredient ca o ”stare de bine” a copilului, capabilă să  influențeaze în mod dramatic puterea lui de concentrare, dorința de reușită, rezistența la efort și ambiția creșterii personale. Alte studii l-au definit sub forma americanismului ”grit” – pasiune, rezistență, perseverență. Cei mai mulți specialiști au fost de acord, însă, că este vorba despre viziunea pe care o au, încă din primii ani ai vieții, despre propria minte sau inteligență (fie ca un dat providențial, fie ca un ”mușchi”, capabil de creștere, prin efort și intenție).

Nu știu cine are dreptate. Dar am o bănuială, că toate cele de sus – echilibrul emoțional, ambiția sau apetitul intelectului – au la bază o rădăcină mai adâncă, ramificată înapoi, în timp, până la clipa venirii lui pe lume.

Educația lui a început din prima lui zi de viață, atunci când probabil, îl credeai mic, neputincios și incapabil să te înțeleagă. Primul lucru pe care îl află atunci este și cel mai important – el îi intră în sistem pe căi inconștiente, dincolo de percepțiile noastre raționale, cu o extraordinară forță empatică, pe care o pierdem cu toții, mai târziu.

Care sunt cele mai importante lecții?

  1. a. Cui îi aparține copilul tău?
  2. b. Cum îți cerți copilul?
  3. c. Cum  îl faci să aleagă?

a. În primii ani de viață învață de la tine cel mai important lucru: învață fie că e liber, fie că îți aparține. Depinde de ce crezi tu. Credințele tale i se transmit, îi aprind steaua din frunte.

Nu cred că fiul sau fiica ta îți aparțin cu adevărat. Copilul tău vine cumva din lumea de dincolo, din stele, și are nevoie, aici, pe Pământ, să se însoțească, să se atașeze, să fie iubit, să crească. Totul,  pentru a putea să își învețe  propriile lecții. El are deja o lume – una doar a lui, pe care va trebui s-o așezați în ordinea omenească, să o clarificați împreună, ca într-un gest pios de restaurare a unei piese vechi și misterioase, de dinainte de vremuri, acoperite de praful sau vopseaua infamă a necunoscătorilor. De aceea, dragă mamă, nu te turna în el. Nu te dedica, nu face din el centrul universului tău. Nu transforma renunțările tale în sacrificiu și nici nu aștepta nimic în schimb. În lumea asta a lui, pe care ați putea împreună să o aduceți în lumină, destinul tău l-ar înghesui, semnificațiile și poveștile tale l-ar copleși. Fă un pas în afara lui și bucură-te, alături de el, de drumul care v-a fost dăruit, împreună. Caută să îți sincronizezi deciziile cu ritmul și nevoile lui, nu te vârî cu autoritatea vârstei tale peste necesarele lui experiențele. Învață-l să fie liber. Asta îi va da mai târziu energia de care are nevoie ca să își găsească pasiunile, să devină competent, așa cum ți-l dorești.

b. Din felul în care îi predai prima lecție – a apartenenței– vei învăța și cum să-l cerți.

Părinții au tendința de a se așeza în fața/împotriva copilului, atunci când îl mustră, îi explică sau îi interzic ceva. E o poziție perpendiculară, de parcă o natură o taie pe cealaltă – una de forță, confruntare și generatoare de emoții negative. Copiii au înstincte extraordinare – așa că ei vor auzi muzica din cuvintele tale, îți vor recunoaște iritarea și îți vor adulmeca, spontan, starea de spirit. Nu vor înțelege logica argumentelor tale, se vor încărca doar de vinovății și teama că nu te satisfac pe tine. Ca să se îndrepte sau să facă ceea ce consideri tu a fi binele lui, copilul trebuie să-ți asculte glasul din poziția umăr-la-umăr, din energia egalității care ne-a plămădit pe noi toți. Înainte de asta, trebuie să scoți din intenția ta toată nemulțimirea, frica sau crisparea eșecului. Va fi mai bun dacă îl inspiri, dacă folosiți greșelile ca sursă de creștere, nu una a complexului de inferioritate.

c. De pe poziție de luptă și cu emoții negative nu poți obține nimic pe termen lung. Doar supunere de moment, o alegere instinctivă între două lucruri nedorite, unul mai nesuferit ca altul.

Învățați să validați spiritul din ei, să găsiți potențialul lui adevărat și abia apoi să încercați să modelați împreună – ca într-o negociere blândă – granițele aspirațiilor proprii și ale predispozițiilor lor native. Nu poți trece peste el, iar dacă o faci cu duritate, nu vei educa un comportament anume sau altul; vei reuși doar să reprimi tendințe despre care copilul află că nu-ți plac, pe care ajunge să și le ascundă, adormindu-și natura. Dorința oricărui copil este să se vadă în ochii tăi. De acolo își ia puterea de viață. Dacă va găsi acolo, repetat, reflecția nereușitelor sau laude exagerate pentru micile lui victorii – va învăța că valoarea personală este legată de aprobarea ta. Va învăța să aleagă cu ochii închiși.

Pentru copilul tău nu ești un dumnezeu, ci doar un însoțitor – unul care poartă lumina experienței, care știe să îl asculte și să recunoască cine este el. Nu trebuie să-l determini să facă ce e bine, poți doar să îl inspiri.

Culmea e că toate lucrurile acestea se întâmplă între granițe precise. Libertatea  se învață în mijlocul constrângerilor de tot felul. În prima fază a vieții lor, copiii sunt ca apele în dezgheț, alunecând din vârful muntelui, în toate direcțiile, impetuos, pe oriunde găsesc făgașe, cât de mici. Își încearcă puterile, te provoacă, testează și își caută direcția. Energia celui mai fabulos ghețar se împrăștie în fire mici și rapide, într-o curgere fără sens și orientare. Dacă dezghețul găsește o albie bine săpată, apa se va duce într-acolo, natural. Va curge impetuos și cu vuiet într-o direcție clară.

Știu o mulțime de părinți care-s ca muntele de mari și importanți – numai că nu reușesc să canalizeze nimic. Nu fac decât să stăvilească, să impună curgerii baraje ad-hoc, mai mult sau mai puțin inspirate.

Cum l-ai trimis tu la mine?

I-ai dat de mic de toate, i-ai preîntâmpinat orice dorință – încă înainte de a și-o fi formulat, i-ai ameliorat cu promptitudine orice stare de disconfort, te-ai alarmat la fiecare scâncet și ai făcut din strănuturile lui un capăt de țară. L-ai lăsat să câștige la orice joc și i-ai luat partea la conflictele de pe terenul de joacă. I-ai legat șireturile până la 7 ani, i-ai suflecat mereu mânecile și tras maieul, la spate, ca să nu răcească. Știu, ai fost un părinte bun, fiindcă nu l-ai lăsat să sufere. Acum nu mai are nimic de făcut, decât să învețe. Asta e răsplata ta.

În tot procesul ăsta de revărsare a bunătății tale, i-ai dat și altceva, hotărâtor și greu de modificat: inerție A învățat, de mic, să își seteze așteptările pe frecvența unui anumit nivel de confort interior.

Ghici ce? Învățarea nu înseamna confort, nici echilibru. Învățarea înseamnă conflict interior – disonanță cognitivă, problematizare, luptă interioară pentru autolămurire. Înseamnă ieșire din zona lui de confort, aventurare în stări de încordare, autosupunere la frustrare, amânarea recompensei, rezistență la eșec și îndârjirea de a ieși din drumurile înfundate și a apuca pe altele. Un copil căruia i-au fost preîntâmpinate deja pâna la 7 ani cam toate nevoile – se va bloca ușor, în așteptare sau în renunțare. Modul lui de operare e setat deja pe principiul minimului efort. Lucru la care ai contribuit din plin, fiind un părinte bun.

Ce pot face eu pentru tine?

Am învățat să ghicesc, din privirea copilului tău, dacă ești un părinte care știe să-l certe sau să-l facă să aleagă. Dacă îți aparține ție sau sieși. Am învățat să adulmec frica și să recunosc inerția. Vestea bună este că fiecare copil – chiar și al tău – dă tot ce are el mai bun și este, în orice moment, cea mai bună variantă a lui.

O altă veste bună este că eu sunt un profesor bun: pot să-mi adaptez strategiile.Pot, din când în când, să-l cert sau să-l încurajez. Pot chiar să îi explic și a cincea oară sau să îi șterg, înțelegătoare, lacrimile de pe față. Pot face lucrurile să pară mai bune de la o zi la alta.

Nu pot însă rescrie lecția lui despre libertate, nici devirusa sistemul lui de frici, nici transforma curentul care îi alimentează efortul. Nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că firul care îl leagă de tine are împământare la tine, acasă, în tensiunea aspirațiilor voastre de viață. Și în definiția pe care știi s-o dai, la rândul tău ”părintelui bun”.

Uncategorized

Lasă un comentariu »

sept. 23

Invitație la discuție…

Stimați părinți, colegi, în contextul reflecțiilor la subiectul temă pentru acasă, actual azi ai mult ca niciodată, AO ICAR vă invită, orice statut ați avea -părinți, profesori, manageri școlari – la masa rotundă din data de 28 octombrie 2017, ora 12.30, loc de întâlnire – ASEM…
Este unul din principiile de care ne conducem în activitatea noastră, la ICAR – FĂRĂ TEME PENTRU ACASĂ…
Unul IMPORTANT din cele câteva pe care încercăm să le păstrăm (e foarte greu, recunosc! și promovăm (și mai greu, practic – imposibil!!!!) pe parcursul celor 24 de ani de activitate:
– FĂRĂ NOTE;
– doar INTERESUL generează MOTIVAȚIA;
– DEZVOLTĂM APTITUDINILE, FORMĂM ATITUDINI, STIMULĂM COMPORTAMENT PROACTIV;
– FĂRĂ TEME DE ACASĂ;
– MATEMATICA ESTE REGINA CARE SERVEȘTE toate CELELALTE ȘTIINȚE;
– MERIT MAI MULT: EU POT ȘI FAC MAI MULT;
– CEEA CE NE SCAPĂ – SE PIERDE, CEEA CE SE CAUTĂ – POATE FI GĂSIT.
Vom aborda subiectul cu referire la temele pentru acasă, vom preciza unele lucruri în contextul existent al realității școlare din RM, vom disemina experiența noastră, vom face trimiteri la precedentele pozitive a altor state la subiectul dat, vom încerca să scoatem of -urile care ne domină ca părinți/profesori, vom privi în față raportul așteptări-oferte prin prisma a ceea ce ne dorim de la copiii noștri și ce pot ei realiza ( atenție, nu pentru noi, pentru dânșii!!!)…
Stimați părinți, noi, profesorii de la ICAR, ca și Dvs, respectăm legea supremă – totul pentru binele copilului, DAR NE ȘI ÎNTREBĂM CUM EA TREBUIE RESPECTATĂ în contextul temelor pentru acasă…
Desigur, mi-ar plăcea să regăsesc printre moderatori pe dna dr Moga Ecaterina, dna dr Lucia Argint, dl dr Pavel Macari, dna dr Larisa Sali, drd Violeta Popovici-Bujor…Or lista poate fi continuată, puteți să vă implicați, ne-ar onora participarea Dvs… Ce ziceți – se acceptă orice ofertă – umăr de nădejde…dacă stau și mă gândesc, chiar și un picior de-a curmezișul uneori e binevenit – te face să revezi/să analizezi încă și încă odată ce ți-ai propus să faci…

image-2014-03-27-16916071-41-elevi-scoala

Uncategorized

Lasă un comentariu »

sept. 21

Tema de acasă: pro și contra…

21762347_10209782771189545_5069533349792913631_o

Nu mi-o amintesc vreodată pe mama aplecată peste improvizata masă de pregătire a temelor pentru acasă…Nici măcar nu era masa mea, era a tuturor copiilor din familie – o masă nu prea mare, din lemn masiv, greu, cioplită de-un meșter din mahala care avea mâini de aur și nume unical – Colea Frăsinii…
Nu mi-l amintesc pe tata stând asupra mea și insistând să-mi controleze lecturile, sau ceea ce scriu…
Am înțeles de mult timp că am avut parte de niște părinți minunați, nu doar prin aceea că munceau cinstit din noapte în noapte și credeau că mâine va fi mai bine decât azi pentru copiii lor… Nu doar pentru că nu găseau timp și nu mă sâcâiau în pregătirile mele, nu doar pentru că le păsa să avem totdeauna pe masă o bucată de pâine și o cană de lapte în plus față de alți copii din baia noastră…
În acele timpuri nimeni nu punea la îndoială necesitatea/utilitatea temelor pentru acasă, chiar dacă copiii de la țară aveau și alte teme, prozaice de tot: dusul la/adusul de la cireadă a văcuței, adăpatul cailor/vițeilor la amiază pe Țiglău sau la Ruptură, hrănitul porcilor/gâștelor/rațelor și găinilor, prășitul grădinii, lucrul la tutun, culesul merelor, a poamei, etc… Nimeni, absolut nimeni nu îndrăznea să pună la îndoială datoriile sale…
……………….
Azi aud mereu în jur dezbătută problema temei pentru acasă: e prea multă, (prea puțină), prea grea, li se lezează drepturile copiilor, li se fură copilăria, etc. Importanța temelor pentru acasă este susținută de majoritatea părinților și a profesorilor, or există voci ce sunt împotriva lucrului individual acasă:
– cât de eficientă este tema pentru acasă, asigură oare ea o creștere calitativă a pregătirii elevilor;
– cât de implicați sunt părinții în efectuarea temelor pentru acasă;
– cât și ce trebuie să constituie o temă pentru acasă pentru a avea efectul așteptat;
– cât cerem copiilor să lucreze acasă;
– care este raportul dintre activitatea în clasă şi cea propusă acasă;
– ce aşteptăm de la elev/de la părinte atunci când efectuează tema de acasă: lucru independent sau implicare nemijlocită a părintelui.
Dragi colegi, ca profesor și ca părinte, vă invit să vă expuneți asupra aspectelor enumerate mai sus, deși, recunosc, am studiat tot ce se poate găsi pe net despre subiectul temelor pentru acasă, SIMT dar nu pot pune în cuvinte univocul răspuns la veșnica întrebare…
……………….
Precizez ce scrie în definitie: „TA – sarcini încredinţate elevilor de profesorii/ învăţătorii de la şcoală spre a fi îndeplinite în timpul orelor din afara şcolii”.
……………….
V. Okoni diferenţiază temele:
– care urmăresc fixarea cunoştinţelor însuşite în cadrul lecţiei şi care constau în învăţarea după manual sau după notiţe;
– focalizate pe dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor a căror formare a fost iniţiată în orele de curs;
– centrate pe însuşirea de cunoştinţe noi, care anticipă o lecţie ce urmează a fi predată sau completează o lecţie deja abordată;
– mixte, reunind două sau mai multe dintre scopurile anterior anunţate.
………………
Timpul efectiv de lucru, pentru temele orale/ şi pentru cele scrise sau practice, să nu depăşească 45 de minute, maxim o oră la clasa I; o oră – o oră și jumătate la clasa a II-a, a III-a;
maxim două ore la clasa a IV-a – a IX-a;
Deci, elevul își pregătește temele în maxim 2 ore, după programul de școală.
ARE TIMP LIBER…ARE…
………………
Timpul liber al elevilor poate fi gestionat de către părinte, implicând copilul în activități sportive, pe interese, ICAR e un centru de interese, în acțiuni familiale sau chiar comunitare ( da, da, obligațini de care îi lipsim uneori pe copii considerând că astfel contribuim mai mult la EDUCAȚIA ACESTORA!!!)
………………
Orientăm şi pregătim elevul pentru viaţa privată, or OMULEȚUL SOCIALIZEZĂ ( nu învață a socializa ci socializează!!!) într-un mediu neartificial, EL DEVINE OM doar dacă NU e absolvit de responsabilitate/responsabilități!!!!
Să recunoaștem, motivația și interesul pentru a crește OM nu vine nici din caracterul temelor de acasă, nici din volumul lor…
…………………
Bună seara, lume, ce vrem de la OMULEȚII de azi când le dăm pentru acasă o fișă cu 42 de ecuații triviale, 23 de exemple de calcul și încă 5 probleme, 3 de aplicare a metodelor aritmetice și 2 suplimentare care-i năucesc cu totul…
Când, când să aibă timp pentru lectură în familie, spălatul vaselor, curăţarea încălţămintei, aranjarea mesei, ajutor dat celor din jur… Când, când să-și imagineze ceva fără telefon/calculator/televizor…Când, când să învețe mila și compasiunea pentru CEI MAI TRIȘTI CA NOI…
……………..
Temele de acasă mă făceau fericită: călătoream imaginar pe hărți, în țări despre care citeam la geografie, învățam biologia și chimia de drag de animăluțele care roiau în jurul casei, rezolvam probleme pe care eram sigură că alții nu le vor rezolva, militam pentru cauze nobile alături de personajele istorice, toate, vii, reale, chiar dacă manualele din care învățam erau a naibii de terfelite… scriam compuneri despre copii fericiți pe care mama-i săruta înainte de somn iar tata le spunea povești până târziu…
Mama și tata porăiau până după miezul nopții în jurul casei, chiroteam și-i așteptam îmbrățișată cu surioara și frații… Adormeam cuprinsă în imaginația mea de ei, de dragii mei părinți, pe care-i iubeam chiar dacă-mi puneau în sarcină multe-multe…

Uncategorized

Lasă un comentariu »

sept. 18

NE DORIM O SĂPTĂMÂNĂ BUNĂ…

bună seara, dragi colegi ICARieni… ne doresc o săptămână bună, sunt sigură că NE DORIM O SĂPTĂMÂNĂ BUNĂ…
precizez câte ceva care ne-ar facilita realizarea programului dacă am gîndi totul din timp:
a) am trimis listele în forma la zi, vă rog să precizați dacă e ceva de concretiZat sau corectat/completat;
b) data de 30 septembrie nu este doar ziua când se termină perioada de stabilire a contingentului ICARian, este și ziua când punem punct într-o filă de definitivare a programulul Școlii de Vară ALTAIR 2017; invităm la ședința de premiere elevii care au realizat succese deosebite, cei care au MARELE PREMII LA ȘCOALA DE VARĂ ALTAIR 2017;
c) festivitatea de premiere va avea loc la ora 12.15 în Sala de Conferițe a ASEM, bloc A, parter; Vă așteptăm!!!
d) profesorii doritori de a participa la activitatea neformală de analiză la Poiana Bradului​ sunt rugați să confirme participarea pe adresa electronică a dnei Elena Rusu​, cel târziu la data de 23 septembrie;
e)informații suplimentare la tel 079721758;
f) statistica, strictă și care nu poate fi coruptă, e de partea noastră, Dumnezeu ne iubește; Vă rugăm să popularizați informația despre locurile disponbile în clasele a X-a și a XI-a, în grupele suplimentare a II-a, a III-a, a IV-a, a VII-a, a VIII-a, a IX-a;
NOI MERITĂM RESPECT PENTRU CEEA CE FACEM, NOI ARĂTĂM REPECT PRIN CEEA CE FACEM!!!
SUCCESE!

Uncategorized

Lasă un comentariu »

sept. 16

Precizări la fine de zi…

A trecut înca o zi la ICAR, post factum medităm la ceea ce a fost și ce ne propunem să facem în perspectivă…
a) învățăm împreună a conviețui, a colabora, a comunica asertiv (și tu ești bravo, meriți respect, dar și eu sunt la fel și merit aceiași atitudine!!!);
b) repet: învățăm, iar orice proces de învățare activă înseamnă viață, nu pregătire pentru viață, ci viață reală, cu probleme pe care trebuie să le rezolvăm, cu mici bucurii și mici necazuri pe care trebuie să le împărtășim, cu trepte de urcuș dar și de cobirât, și iar de la capăt…
c) repet: grupele sunt în formare, până la data de 30 septembrie vom determina și vom stabili contingentul nostru de formabili, interesul nostru este unul comun cu al părinților – să facem mediul de învățare unul propice evoluției Personalității elevului…
d) orice discuție pe care am avut-o cu părinții s-a axat în jurul obictivelor și specificului activităților la ICAR, un Centru unical pentru copiii cu INTERES ȘI APTITUDINI PENTRU MATEMATICĂ, anume așa, unical prin faptul că este specializat; or asta nu înseamnă că dacă un copil nu se regăsește în listă trebuie să aibă motive pentru frustrare, iar părintele motive pentru îngrijorare;
e) repet: NOI NU SEGREGĂM COPIII, LISTELE SUNT FORMATE ÎN BAZA ORDINEI DEPUNERII CERERILOR, NU SUNT AVANTAJAȚI CUMVA NICI O CATEGORIE DE ELEVI; CONDIȚIILE DE ÎNSCRIERE SUNT CONSECINȚĂ A UNOR REALITĂȚI, INCLUSIV DE ORDIN ECONOMIC; ÎNSCRIEREA ESTE BENEVOLĂ, EVALUATORII ACTIVITĂȚILOR SUNT ELEVII, PĂRINȚII, PROFESORII LA CLASĂ ȘI COMISIILE DE CONCURS; OBSERVAȚI, EVALUAREA ESTE EXTERNĂ, FEED-BACKul pe care ni-l oferiți este pentru noi un prilej de meditație și o sursă de informație utilă pentru programarea activităților ulterioare;
f) nu este obligator să fiu profesor ca să înțeleg că dacă nu sunt dotată pentru germană (engleză, chineză, japoneză, franceză, etc) nu mă voi înscrie la cursurile respective în grupă cu cei care au aptitudini pentru acestă limbă, voi merge să fac alte lucruri care mi se dau, care mă avantajează aptitudinal; dacî mă gândesc bine nu câștig nimic din faptul că-i fac praf pe cei ce fac germana – ei nu au nici o vină pentru că am greșit ușa…
g) reiterez invitația pentru câștigătorii marelor premii la Școala de Vară ALTAIR 2017: SÂMBĂTĂ, 30 SEPTEMBRIE, SALA DE CONFERINTE A ASEM VĂ AȘTEPTĂM SĂ VĂ RIDICAȚI PREMIILE ÎMPREUNĂ CU PARTENERII NOȘTRI – GAZ NATURAL FENOSA S.A. ȘI MOLDTELECOM S.A.
Orice început nu este ușor, or când avem cu adevărat interes de a crește – iar într-o comunicare sănătoasă cresc și evoluează ambii parteneri – găsim căi de comunicare, construim poduri, nu ziduri de cetăți în jurul nostru…
Regret că nu-mi ajunge timp pentru discuții constructive cu toți părinții, toți profesorii, toți elevii. Repet, discuții constructive, pentru că mi-l prețuiesc prea mult pentru a-l risipi pe risipire de frustrări, reproșuri , justificări inutile și fără esență. Mă voi documenta și cu tot respectul voi lua atitudine față de orice abatere de la scopul Centrului ICAR… Solicit același lucru: documentare reală și respect…
Nu știu dacă solicit imposibilul…
P.S. Cu orice întrebare CONSTRUCTIVĂ VĂ AȘTEPT LA TEL 022999527 SAU ÎN ORICE ZI DE SÂMBĂTĂ DE LA 9.00LA 12.00…
Cu respect și considerație Tamara Curtescu-Marinciuc

PLIANT ICAR_2017 1

Uncategorized

Lasă un comentariu »

sept. 16

post factum la a doua săptămână…

21743314_920107541498252_7259307731752244211_nStimate părinte, azi este data de 15 septembrie 2017.

Mai e puțin de tot pînă la a doua zi de activități într-un nou an de studii la Centrul ICAR.
Sîmbătă, 16 septembrie 2017, la ora 9.00 încep activitățile în sediul ASEM.
Noi, profesorii ICARieni, Felicităm norocoșii cu care vom comunica, vom identifica probleme interesante, vom căuta soluții și vom savura plăcerea de a o afla pe cea mai frumoasă.
Vrem să precizăm că ne-am fi dorit să-i încadrăm în activități pe toți copiii Chișinăului, care manifestă interes și aptitudini pentru matematică, dar reieșim din condițiile reale în care activăm, din spațiul pe care-l arendăm ca locație, limitat și el.
Pentru cei care sunt antrenați în activitățile noastre atragem atenția la unele elemente din cultura organizațională a Centrului ICAR.

1. Formabilii Centrului ICAR au buna obișnuință de a fi punctuali, de a veni la începutul orelor fără întîrziere, ideal cu 5-10 minute mai devreme de 9.00, fără exces de originalitate
(spre exemplu, de a intra în urma profesorului!!!).
2. Formabilii Centrului ICAR au obișnuința de a rezolva totul în clasă, fără a lăsa pentru acasă nimic mai mult decît șansa de reveni la cele făcute, de a medita, de a găsi o altă metodă, mai originală.
3. Formabilii Centrului ICAR nu au altă motivație afară de satisfacerea interesului, curiozității native pentru problematic: nu se dau note, este stimulată gîndirea creativă, se lucrează în grup fără a știrbi personalitatea cuiva, dar și fără a promova o concurență neloială.
4. Formabilii Centrului ICAR nu recuperează temele de la clasă, nu contribuie la meditarea în particular a anumitor subiecte, lucrează la nivelul standardului ,,Rezolvare de probleme”.
5. Formabilii Centrului ICAR acceptă regulile de comportament civilizat în sălile unde se desfășoară activitățile de matematică competitivă, în societate, respectul reciproc, pentru profesori, pentru toată comunitatea este una din regulile de bază.
6. Formabilii Centrului ICAR își asumă responsabilitatea de a respecta Regulamentul AO ICAR.
7. Formabilii Centrului ICAR cunosc și se implică în activitățile din calendarul pentru anul de studii 2017-2018.
8. Formabilii Centrului ICAR au un comportament proactiv, se antrenează în proiectele și campaniile organizate de Asociația Obștească ICAR.
Colectivul didactic al Centrului ICAR salută personalitatea fiecărui copil, deschiderea acestuia pentru comunicare și colaborare, originalitatea în gîndire, independența în a-și expune argumentat poziția, capacitatea de autoapreciere…
Activitățile noastre sunt accesibile, relevante și calitative, solicită implicarea copilului, evoluția acestuia și competența de a se manifesta integral. Oferim respect și înțelegere, solicităm același lucru – respect și înțelegere.
Un an bun să avem.

Uncategorized

Lasă un comentariu »

sept. 9

Rezultatele primei zile…

I zi de program la Centrul ICAR a trecut, stisticile atestă o stare de lucruri mai mult decât pozitivă; voi face referire la rezultatele primei zile pentru a puncta următoarele:
– sunt completate în proporție de 140 % grupele rezervate claselor a II -a, a III-a, a VI-a și a XII-a;
– din aceste considerente completăm ÎNCĂ cîte o grupă la paralelele respective; locuri diponibile – 8 la a II-a, 15 la a III-a și 7 la a XII-a;
– sunt doar câte 7 locuri în clasele a IV-a, a V-a, a VIII-a, a IX-a, PENTRU COMPLETAREA GRUPELOR;
– sunt disponibile locuri în clasele a X-a și a XI-a;
– Vă rugăm să popularizați informația în scopul completării oportune a grupelor și a optimizării activității de formare;
– părinții pot beneficia de consilierea psihologului nostru, dna Anna Comendant, timp disponibil pentru consiliere – 9.00 -12.00;
– începând cu ziua de luni, 11 septembrie 2017 la Centrul ICAR demarează programul de consiliere al Proiectului Invitație la Educație:
– marți, joi, 12.00 – 17.00, sâmbătă, 9.00 – 16.00 – consilere pentru elevii ciclului primar;
– luni-sâmbătă, 13.00 – 17.00 – consiliere pentru elevii ciclului gimnazial și liceal.
Pentru precizarea eventualelor neclarități nu tăgăduiți să ne contactați la tel. 022999527.

Uncategorized

Lasă un comentariu »

sept. 9

mulțumesc pentru ziua de azi, pe care ați făcut-o frumoasă pentru atâția copii și părinți…

dragii mei colegi ICARieni, se vede că Dumnezeu nu ne dă nici o încercare fără un scop anume… trebuia să calc strâmb cu dreptul pentru ca să mă conving (a câta oară!) că suntem o echipă, puternică, de profesori cu Personaitate (anume așa, cu majusculă!), de oameni pe care-i leagă nu doar un scop comun, nu doar dragostea pentru ce fac, nu doar curajul de a fi EU, fiecare în parte lider…
pentru că ne pasă…
dacă am face aparte fiecare ceea ce putem face foarte bine, am face un lucru mare ca sumă de lucruri mari…
dacă facem toți împreună ceea ce facem la ICAR, același lucru dar împreună, alături, comunicând, impactul este altul, triplat, înzecit grație sinergiei molipsitoare cu care umplem spațiul educațional din jurul nostru…
mulțumesc pentru ziua de azi, pe care ați făcut-o frumoasă pentru atâția copii și părinți, pentru noi, indiferent ce probleme/sărbători/ocazii fericite aveți acasă…
pentru că asta credem – ATITUDINEA ESTE TOTUL…
Elena RusuPB VioletaLica CurtescuIna BotnariIon BotnariTatiana PribegaMaria MiricinschiValeriu GingaIarmenco MariaNina IzmanaNina ToborLarisa PopaLarisa SaliZinaida RaileanAliona MoloșniucVioleta CiuntuVirginia VangheliGroza AuricaAurelia MînzatNina MinzararuDanna OstrovanТатьяна ГросуRodica ChescuОлеся Панашел-ТопчуAdriana TimotinElena BouroșLilia SamsonAngela BabalauAnna ComendantAlexandra BunduchiIrina DabijaStela Cioban Botnari

Uncategorized

Lasă un comentariu »